Primul lucru pe care-l fac atunci când ajung acasă (dacă nu pun la socoteală schimbatul de haine) e să dau drumul la calculator și să mă năpustesc pe Internet, să văd ce s-a întâmplat în cele 11 ore cât am fost plecată și ce-am ”pierdut”. Ce lucruri neasemuit de importante s-au petrecut în lipsa mea. Evident, constat că n-am ratat nimic esențial, cel puțin nu ceva care să nu sufere amânare, dar asta nu mă împiedică să dau buzna și-n zilele următoare online, like there's no tomorrow.
Internet-ul a devenit mai important decât aș fi dispusă să recunosc și cu siguranță mai important decât ar fi de dorit. Cel mai recent exemplu, azi. Vin acasă, mă reped asupra calculatorului ca vaca-n lucernă, deschid în viteză vreo 4 tab-uri. Numai că, ce să vezi, ”Problem loading page”. Săriți. Închid browser-ul și-l deschid iar (asta-n mod sigur am învățat-o de la IT-iștii noștri; indiferent cu ce problemă-i sun, prima întrebare e ”ai încercat să te deloghezi și să te loghezi din nou? Și tot nu merge?” Între timp am ajuns să-i mint și să le spun că am făcut asta, doar ca să depășim momentul și să m-ajute să rezolv problema, care întotdeauna ține de vreo hachiță a sistemului și nu de închide/deschide aplicația). Dar Firefox se pune de-a curmezișul; din toate ferestrele îmi rânjește sfidător ”Problem loading page”.
Singur Facebook merge, nu pricep cum, din moment ce toate celelalte pagini sunt pe butuci, dar mulțumesc și pentru atât. Însă după vreo jumătate de oră, după ce-am citit toate update-urile (aha, alea neasemuit de importante, vezi să nu), constat că nu-mi găsesc locul. Restart de modem, poate-poate. Da' de unde, după restart aceeași poveste.
Hai să citesc, poate uit că nu merge net-ul (cât de stupid sună asta, și chiar așa și e. Stupid, ridicol, prostesc, imbecil). Deschid biografia lui Zubin, parcurg un capitol. Zâmbesc citind că băutura lui preferată este... banalul, pentru multă lume, suc de portocale :) (Știam asta deja din celelalte cărți, dar tot mă amuză). Nu uit de Internet. N-am stare, nu mai încep un nou capitol, refresh-refresh-refresh. Croșetez scenarii, îmi pun întrebări: în mod sigur e vreo defecțiune pe undeva, habar n-am cum de Facebook-ul merge, bine că merge, dar cât mai durează până se repară? Și eu ce mă fac între timp? De parcă n-aș putea dormi, mânca și respira fără net, așa mă foiam. De parcă n-aș avea carte de citit, muzică de ascultat și filme de privit.
Când a devenit Internet-ul atât de enervant de important? De ce i-am dat puterea asta asupra minții și voinței mele? De ce nu poate fi o zi la fel de normală ca oricare alta, chiar dacă ”Problem loading page”?
Între timp, net-ul a revenit - altfel n-aș fi putut să postez textul ăsta. Apăs ”publicați” până nu se întâmplă iar vreo eroare și apoi mă întorc la citit. Sper.
Postări
11 comentarii:
Greta, te rog eu pt. o gaina batrina cum sint eu (asa le spun la copiii mei si se prapadesc de ris) scrie mai mare. Port deja ochelari si tot nu vad bine. Te citesc cu atita placere incit e pacat sa ma chinuiesc. Si la noi ardea aseara un beculet albastru la modem. Normal sint 4 de culoare rosie. Am sunat Hotline de la vodafone si am trecut din robot in robot. Ne-am invirtit nervosi prin casa e groaznic fara internet. Bine ca a mers telefonul. Azi dim. am sarit din pat direct pe modem. Tot albastru. Iar Vodafone Hotline si am dat de un suflet de om. Un reset la modem ne-a salvat de calvar. Iti doresc mult succes.
Livia din Stuttgart
Livia, pentru a vedea textul mai mare, există două posibilități: combinația de taste ”CTRL” și ”+” sau, mai simplu, ”zoom in” (în Firefox, opțiunea e disponibilă în meniul VIEW).
Altminteri, mă bucur că nu-s singura care intră în vrie când nu are internet... :)
Ca o dependenta de Internet si control freak (nefericit combo), dau un sfat:moderatie! Am renuntat la mailul de job in telefonul privat, am mobilul de joaba in care nu am deschis Safari nici macar pentru o secunda. Cand ajung acasa, telefonul de serviciu ramane în geanta, pe mut. Nu-l caut pana a doua zi dimineata, în drum spre birou. Am renuntat la Facebook, nu-i duc dorul. Nu posed Twitter, Instagram, LinkedIn. Citesc zilnic stiri, sar peste alea cu titlu mare si tragic. Ma uit la filme, ma joc pe consola si nu pornesc rasnita personala, cu saptamanile. Sunt mai zen! Give it a try!
Si la mine tragedie cand nu-i. Nu stau toata ziua calare pe el, dar e jale cand nu-i. Atunci imi trebuie, acu' 2 sapt deja era apocaliptica situatia. Ca a trebuit sa vizitez supermarketul sa alimentez plozimea in loc sa stau comfortabil in fotoliu si sa-mi fac cumparaturile online.
Mie-mi spui? :) Cam de vreo trei luni ma chinui sa institui ziua fara net la noi in familie; nu mi-a iesit in totalitate, dar mai sunt sperante! :)
Este, si la mine, primul lucru ce fac cand ajung acasa. Aprind calculatorul. De fapt o fac deja de dimineata, inainte sa ies din casa. Nu prea am foarte mult timp liber, dar si in timpul pe care il am, stau cu ochii in ecran. Noroc ca nu am internet pe telefon (inca) :)) Am doar wifi pe tram si in statii, si acasa, clar.
Incerc totusi sa nu exagerez cu internetul, sa mai ies si sa mai fac si alte chestii. Nici nu vreau sa imi inchid facebook-ul sau blogul, mi-e bine asa, imi place.
De cand suntem aici, am avut doar o data probleme cu internetul. Era ceva general, nimeni in Basel cu Swisscom nu avea internet. A tinut o dupa-masa intreaga, pe la ora 22 a revenit. A fost rau, ce sa zic :)))
Eu nu am telefon de serviciu și basically prin natura activității nu aduc job-ul cu mine acasă, dar în rest, sunt destul de freak. Twitter sau Instagram nici eu, pe Linkedin ajung joia și primăvara :)) Problema e senzația aia tâmpită că ești deconectat de la civilizație în absența net-ului... Și da, și Facebook e o problemă, recunosc :))
Bine-ai venit în clubul meu :))) Mă simt fără mâna dreaptă când n-am net :))
Asta chiar mi se pare o idee excelentă! Aș putea începe cu ”ora fără net”, dacă stau să mă gândesc... Așa, cu pași mici :))
Noi am trăit câteva săptămâni fără net (wow, cum a fost posibil, încă mă mir :D ), când ne-am mutat. Germania e-n Evul Mediu în ce privește internetul, din toată nebunia unei mutări, asta ține capul de afiș :)) Ce să zic, citeam, jucam cărți (incredibil), pălăvrăgeam... și periodic ne duceam la net cafe, unde ne scufundam să ne luăm doza, să ne ajungă :))
eu am facut o cura fara internet in vacanta: 16 zile fara ... aveam tel. ca mai erau sarbatori si musai de sunat/sms si atat. A fost usor? Neeee. dar am citit 5 carti si ce bine mi-o prins :D.
Acum imi propusesem sa fac cate o zi din asta, fara net. Dar nu poc :D
Trimiteți un comentariu