duminică, 20 noiembrie 2022

Nu sunt și n-o să fiu niciodată ”stilată”

De fapt nu știu sigur dacă ”stilat” e cuvântul potrivit, dar nu găsesc altul mai bun care să definească felul în care mă simt în momentul ăsta.

Fără a mă fi putut plânge vreodată de sărăcie, o bună parte din viața mea n-am fost în postura de a-mi permite diverse chestii (care fac parte, rezonabil vorbind, din categoria ”mofturi”, dar pe care mi le doream). Buget studențesc, primele job-uri plătite ca la cules de corcodușe, emigrare, luat totul de la capăt, învățat limba, cursuri, căutat serviciu în cel mai prost moment (post criză economică) și multă vreme negăsit, trăit 3 ani cu un singur venit (al jupânului), bani puțini, cheltuieli etc. Așa stând lucrurile, inerentele capricii feminine au trecut rapid undeva la coada listei. Fără ca eu să fi perceput asta ca pe-un sacrificiu, îmi era clar că mai mult de Nivea, Kik și C&A nu-mi permit și eram mulțumită cu atât. Altele erau prioritățile noastre.

Uneori îmi ”plimbam” ochii prin raioanele produselor de lux și-mi spuneam cu multă convingere că într-o zi îmi voi lua o cremă de față Shiseido. Un demachiant Chanel. Un fond de ten Dior. O poșetă de 3-400 de Euro. Toți blugii mei vor fi măcar Levi's, dacă nu și mai bine. Și așa mai departe, ați prins ideea. Eram sigură că ziua aceea va veni, o așteptam cu nerăbdare și-mi ”pictografiam” mental momentul în care-mi voi cumpăra cele menționate și multe altele.

Ani buni mai târziu, mi le-aș permite pe toate astea. Nu cu regularitate și nu în toate privințele, dar toate cele enumerate mai sus îmi sunt accesibile și n-ar fi o problemă să mi le cumpăr. Am muncit amândoi, dar am avut și multă șansă. Prin urmare, here we are.

Numai că, ce să vezi. Nu mă mai animă absolut deloc ideea. Dorința de-a le avea n-a dispărut, și totuși. Mă uit și-acum uneori pe la Chanel sau Dior, numai ca să plec scuturând din cap ”doar n-am înnebunit să dau minim 50-60 de Euro pe-o cremă”. Și de cele mai multe ori, tot la Nivea ajung.
Analog în ceea ce privește poșetele sau hainele. Cred că sunt măcar vreo 2 ani de când mă uit luuuuung la o anume poșetă Michael Kors. Costă 450 de Euro și o dată am fost cât-pe-ce. M-am consultat cu omul, ”ia-ți-o, dacă ți-o dorești de-atâta vreme clar o să te bucuri de ea”, a zis el. Are dreptate și uneori după câte o săptămână grea am sentimentul ăla de ”what the f*ck, la cât îmi fac creierii țăndări cu tot felul de nebuni la munci, atâta lucru merit și eu”.

Evident, nu mi-am cumpărat poșeta (și nici nu cred că se va întâmpla). Referitor la creme și maglavaisuri, cam la fel (supremul răsfăț e spuma de duș de la Rituals, care e vreo 8 euro, în rest - Nivea și Ordinary, ocazional alte mărci mai puțin cunoscute dar din aceeași paletă de prețuri). Haine, în principal de la C&A, H&M și Bonprix. Ok, am făcut anul trecut o extravaganță luându-mi o geacă de iarnă Uniqlo, dar tot cât una de la s.Oliver costa. Și predecesoarea ei fusese o geacă Esprit luată în 2017.

Nu știu să explic exact ce se petrece în mintea mea. Îmi plac toate chestiile astea exclusiviste, sunt convinsă că m-aș bucura de fiecare dintre ele, dar nu mă pot hotărî să le iau. Am sentimentul că-mi bat joc de bani, bani pe care acum zece ani nu-i aveam.

Ceea ce-am scris mai sus nu trebuie citit în cheia ”nu-mi permit niciun capriciu”. Un concert dirijat de Zubin este un capriciu (mă rog, unul pe care, cu mai multe eforturi, mi-l permiteam și-n urmă cu un deceniu, dar tot la categoria ”mofturi” se încadrează oricum aș da-o). Îmi fac unele plăceri, dar nu pe cele pe care le visam acum mulți ani.
Cred că e un blocaj pe undeva, dar nu-i dau de cap. Nici nu sunt convinsă că ar fi de dorit 😁.

Catalizatorul care-a dus la scrierea - pe nerăsuflate - a textului ăstuia a fost un filmuleț al unei bloggerițe pe care o urmăresc, de prezentare a produselor Chanel pe care le folosește cu regularitate. L-am urmărit și-mi plac toate, știu că m-aș bucura de fiecare în parte.
Mi le-aș putea cumpăra azi. Sau ok, mâine, că azi sunt închise toate magazinele.

Numai că.

10 comentarii:

Anonim spunea...

te inteleg perfect! si actionez la fel. e un declic ceva in mintea mea, undeva, care nu ma lasa. stiu ca pot face si altceva cu banii respectivi. Mereu caut reduceri si spre suprinderea mea chiar reusesc sa iau chestii f faine si scumpe, la preturi decente. Geanta.. cred ca e ceva ce imi doresc, dar nu pot sute de dolari. nu blamez pe nimeni, am o prietena care colectioneaza asa ceva. e o treaba de prioritati si dorinte, prioritatea mea sunt vacantele, experietenele, that makes me happy. La creme.. the most mi-am luat Estee Lauder serum. dar am avut rezultate la fel de faine si cu creme koreene, Nivea, Neutrogena. Cred ca secretul e sa le folosim, nu neaparat cat costa.
Cris

Anonim spunea...

Acum mai bine de 25 ani eram cu prietena mea la un concert de colinde la Sala Palatului. In fata noastra erau 2 cucoane cu haine de blana, elegante, parfumate. Reprezentau idealul de "ajungere" in viata, cel putin asa cum il vedeau 2 studente pîrlite ca noi. I-am spus prietenei ca atunci cind voi fi la 40 ani, mi-ar placea sa fiu la fel. Nu m-a contrazis. Oricum, de atunci, amindoua am depasit virsta, foarte in curind terminam si decada, si haine de blana n-avem nici una. Nici macar nu mai sint la moda, na!

Jual

Anonim spunea...

Si eu inteleg ce spui, chiar am vazut si video-ul prezentat. Cred totusi ca acolo e vorba si de publicitate la Chanel. Si eu am un blocaj cand este sa cumpar lucruri scumpe. Uneori pleaca si de la faptul ca stiu ca in alte tari aceleasi lucruri le poti cumpara mult mai ieftin, deoarece nu se aplica tot felul de taxe vamale si chioar ai siguranta ca sunt originale.

Greta spunea...

Că bine zici, Cris, uitasem de Neutrogena. Chiar în perioada asta folosesc o cremă de ochi de la ei și mi se pare foarte bună. Și ai dreptate, cel mai important e să le folosim (acum scriind asta îmi aduc aminte că sunt cam uitucă în ceea ce privește crema de mâini...).

Greta spunea...

Ohh, ce-mi plăceau și mie hainele de blană când eram adolescentă! Le consideram definiția luxului și a bunăstării. Am avut și eu o ”scurtă” de iepure, dar acum n-aș mai purta așa ceva. Mi se pare că hainele de blană o fac pe cea care le poartă să pară mai bătrână decât e...

Greta spunea...

Se prea poate să ai dreptate și să fie material publicitar pentru Chanel. Blocajul e însă tot acolo... Și sunt în asentimentul tău referitor la faptul că-n alte țări poți cumpăra aceleași produse considerabil mai ieftin - îmi povestea o prietenă că în Japonia produsele Shiseido au prețuri mult mai convenabile decât în Europa, de exemplu...

Anonim spunea...

Eu sunt destul de convinsa ca e si publicitate. Da, cu siguranta asa e in Japonia, insa nu am de unde sa stiu, nu am fost acolo. Eu ma refeream la USA sau Dubai, sau chiar si in Europa in Germania, Viena, Franta, etc. unde in magazine gasesti reduceri considerabile la haine, ceasuri, genti parfumuri sau electronice.

Greta spunea...

Ziceam de Japonia pentru că mi s-a părut un exemplu la îndemână :) În Dubai n-am ajuns nici eu (încă...), dar într-adevăr, auzisem că au reduceri serioase. Cât despre Germania, într-adevăr sunt reduceri (mai ales în perioada asta), dar cumva tot scumpe mi se par marafeturile de la firmele exclusiviste...

Anonim spunea...

Apopo de Japonia.. acum multi ani, intr-un hotel mic, absolut normal, aveau toate cosmeticalele din baie Shiseido. nu pot spune cat de socata si impresionata am fost :))
Cris

Greta spunea...

Cris, te cred! Și eu aș fi la fel. N-am folosit niciodată produse Shiseido și sunt foarte curioasă în ce le privește. Dar la cât costă, cred că rămân curioasă... 😀