Salată de weekend (IV)

1) Când jupânul nu-i acasă... eu ce fac? Îmi petrec ziua în compania a doi bărbați, unul mai irezistibil ca altul, aia fac. Recunosc, sunt vinovată. Femeie serioasă mă numesc? Păi ca să stabilim adevărul, zic să vă arăt mai întâi împricinații:

Eeeee, ce ziceți? Companie selectă sau nu? Presupun că v-ați luat cu mâinile de cap văzând cartea, dar nu pot face nimic :))) Este vorba de cea mai recentă biografie a nu-mai-e-nevoie-să-spun-cui și, din ce se pare, este și cea mai cuprinzătoare. Include foarte multe detalii de ordin personal, impresii și mărturii ale colaboratorilor, prietenilor și membrilor familiei și a fost citită, revizuită și aprobată de însuși subiectul cărții :) 

Nu pot să vă descriu cu câtă bucurie și cât de mult drag o citesc. Cred că n-am mai savurat niciodată o carte în felul ăsta. Și celelalte două cărți despre el mi-au plăcut foarte mult la vremea lor, dar asta e altceva. E destul de sigur că nu se va mai scrie o altă biografie a lui, deci o citesc pe îndelete, nu ”galopând”, mă delectez cu fiecare rând și încerc să absorb toate informațiile. Cu toate că sunt rezonabil de convinsă că o voi mai citi de câteva ori în viața asta :))

Și da, evident că va urma și-o recenzie. Cum vă spuneam, vă înțeleg exasperarea, dar credeți-mă că nu pot face nimic :)

Cât despre celălalt bărbat prezent, este Bach și azi a fost cel care mi-a servit cafeaua. Un gentleman de modă veche, într-adevăr. De modă barocă :D

2) Îl iubesc forever pe Musiu Șarl. Nu știu cum a reușit, dar am scăpat și de data asta: nu voi presta schimbul doi, deși așa fusese vorba și directorul de filială (Măturătorul, v-am mai povestit despre el) insista în mod deosebit pe asta. Mă resemnasem cu ideea, deși mi-era groază. Știam cât de obositor este și cât de mult se dezechilibrează organismul, că doar am lucrat câțiva ani în schimburi. Dar nu vedeam cum s-ar mai putea schimba ceva, din moment ce individul era setat pe ideea asta și, mi s-a povestit, îl pistona periodic pe Musiu Șarl: ”ați găsit o soluție pentru departamentul cutare? Cât mai durează până se va lucra în schimburi?”. 

Și totuși... am scăpat. Habar nu am cum a fost posibil, dar m-am uitat pe planul pe lunile următoare și figurez numai în schimbul 1. Întrebând-o pe șefa mea ce și cum, mi-a spus că, la nevoie, vor fi delegați colegi din schimbul doi care să lucreze în departament, dacă e puhoi de lucru (colegi care tot de mine au fost școliți de-a lungul timpului). 

Huh, încă o dată m-am strecurat. M-aș întreba ce-or gândi ceilalți colegi despre mine (afară de Musiu Șarl și de Sfârfâlică, mai suntem doar două persoane care nu lucrăm nici sâmbăta și nici în schimburi. Dar cealaltă colegă prestează muncă de birou și mi se pare că are alt tip de contract decât am eu). Cred că nu li se pare drept, dar nah.... am fost și sunt norocoasă din punctul ăsta de vedere. 

Ah, apropo de sâmbătă :)) Când se pusese problema să lucrez în schimburi, Sfârfâlică mi-a promis că vor încerca, el și Musiu Șarl, să facă tot posibilul ca eu să nu lucrez sâmbăta. Măcar atât, am oftat resemnată. ”Ideea e”, continuă Sfârfâlică avântat, ”că avem nevoie de tine aici în timpul săptămânii, pentru că apar mereu tot felul de probleme și situații inedite care trebuie rezolvate imediat. Sâmbătă nu ne ești de niciun folos...”.

M-am uitat dintr-o parte. Na bravo, fecior, câtă sinceritate :D ”Nu asta voiam să zic”, se scuză el. Îl cred, nu-i vorbă. E băiat bun, dar mai are de lucru la exprimare :))

Acestea fiind zise, pe cai, boierii mei! E vineri mâine, nu? :))