Salată de weekend (VII)

Hai că demult n-am mai făcut o salată, să ne alimentăm sănătos, propun :D 

1) Lume, lume. Să vă povestesc realizarea zilei. Ba nu, a săptămânii. Dar stai, ce vorbesc eu - a lunii! (Realizarea anului rămâne deocamdată cetățenia germană, dacă nu înfăptuiesc un ou mai mare în cele câteva luni rămase din 2016). Darrrr, să ne întoarcem la măreața faptă de azi: am fost la service. Eu. Singură! Pfiuu, nu-mi vine să cred că scriu asta :))) Pasămite alaltăieri, aflându-mă în drum spre serviciu, s-a aprins un martor de bord, mai exact cel referitor la presiunea din pneuri. De prisos să vă spun că m-au trecut șapte ape, mă apucase tremuratul și-n jurul capului cred că aveam o aură de semne de întrebare multicolore și agitându-se isteric: ”ce mă fac???? ce mă faaaac????”.

Se mai întâmplase asta cu vreo doi ani în urmă, dar atunci era jupânul acasă, a dus mașina la verificat și s-a dovedit că pneurile n-aveau nimic, doar senzorul o luase razna din motive numai de el știute (și a fost resetat la service). Erau deci șanse mari să fie și acum la fel, dar... dacă nu? Dacă totuși se pierde presiune pe undeva? Dacă într-o zi-două găsesc roțile fleașcă? Dacă se întâmplă ceva pe drum? Dacă... ? (V-am mai zis că-s panicoasă ca o babă, nu?). Și evident, omul nu e acasă.

Inima-ntre dinți și hai la service. E foarte aproape de casă (vreo 5 kilometri), dar se putea să nu se rătăcească femeia? Norocul ei că a găsit unde să întoarcă :)) Ajung la service, explic, vine un flăcău căruia îi dau cheia și duce mașina în hală, pe rampa de verificare. Aștept, încerc să-mi compun o privire inteligentă (la urma-urmei mi-am dus singură mașina la service, nu-i puțin lucru :D), peste vreun sfert de oră vine omul și-mi dă cheia. ”E-n regulă”, zice, ”se pierduse presiune la toate cele patru pneuri în mod egal, dar am pompat aer și s-a rezolvat”. Dau din cap cu demnitate, sper că-ntre timp am reușit să compun figura inteligentă de care spuneam, plec. Și nici nu mă mai rătăcesc, yey. Jupânul se miră, dar conchide că o posibilă explicație ar putea fi scăderea bruscă a temperaturii (de la 30 de grade la 15, deci exact la jumătate, în doar o zi). Gata, am făcut-o și pe asta. Sper să nu mai am nevoie prea curând. 

2) Am primit buletinul. Înștiințare venită prin poștă, mă prezint la biroul indicat, nu mai e nimeni la rând, bună ziua-bună ziua, mă identific cu pașaportul, vă rog să verificați dacă datele sunt corecte, semnați aici, la revedere. Nu cred c-a durat mai mult de două minute. Ce să zic, îmi place cum arată mutra mea pe micuțul card în culoarea oului de rață și cu multiple holograme, pe care scrie Bundesrepublik Deutschland. Să-mi fie de bine, zic! :)

3) Am asistat, din fericire doar de pe margine, la o mostră de rafinament sadic a lui Musiu Șarl. Pasămite avem un client nou pentru care vom presta servicii complete de Customer Care și logistică și care este deosebit de pretențios. A fost formată o nouă echipă care va lucra doar pentru acest client, compusă din colegi de-ai noștri. Eh, și-avem o farfuză plină de aere și pretenții, care de la bun început a clămpănit, peste tot și-n gura mare, că ea nu vrea, domnule, să lucreze pentru clientul respectiv. Că e greu, că nu-i place, că nu vrea. N-o întrebase nimeni, dar a ținut să facă acest aspect cunoscut. Mai nasol a fost că s-a exprimat în termeni nu tocmai politicoși, în prezența unor reprezentanți ai clientului respectiv. Inclusiv Musiu Șarl era de față, nici nu vreau să-mi imaginez cât de penibil s-o fi simțit. Dar n-a crâcnit, nu i-a spus nimic (deși era un caz pentru care se justifica un avertisment oficial) și-n continuare s-a purtat normal cu ea. O fi iertat-o pe proastă, ne-am spus noi, mirându-ne de generozitatea lui în fața unei asemenea obrăznicii. 

Asta a fost acum o lună. Alaltăieri s-a anunțat componența echipei desemnate pentru clientul respectiv. Intuiți, nu? :D Farfuza face parte din echipă :)) Șoc, proteste, bocete :D ”De ce eu, de ce m-a luat pe mineeee?” De toantă ce-ai fost, ne gândim noi. Mda, Musiu Șarl a găsit pedeapsa perfectă pentru nesimțirea ei și pentru situația în care l-a pus. Nu i-a reproșat niciodată faptul că s-a exprimat în termeni gen ”rahaturile astea simandicoase” de față cu reprezentanții clientului, dar a articulat-o la punctul sensibil. Sunt trei variante: ori se dă pe brazdă și lucrează cum trebuie (puțin probabil), ori demisionează, ori  face treabă de mântuială - ceea ce va fi motiv de concediere. Oricum ai da-o, win-win. Musiu Șarl a pedepsit-o rafinat și fin. Ca un bisturiu de fin. 

4) V-am mai povestit că prea-iubita și fosta mea colegă, Insipida Somnoroasă, a ajuns team leader la altă secție de la noi, unde nu are parte de feedback tocmai pozitiv de la șefa ei :D Eh, ieri am sporovăit nițel în pauză și era cam opărită. Mai mulți colegi pe care-i avea în subordine au cerut să fie transferați la altă echipă, fiindcă nu se înțeleg cu ea. Vai, dar ce noutate mi-ai spus, nici nu-mi pot imagina cum se poate întâmpla așa ceva :)), m-am gândit eu, amintindu-mi de cei aproape 3 ani în care mi-a făcut nervii chisăliță. După cum se vede, năravurile vechi rămân constante. 

Așa, deci v-am povestit că am fost singură la service? :D