Street Food Festival în Bayreuth

Weekend-ul trecut am fost la un eveniment numit ”Street Foot Festival” care, așa cum îi spune și numele, se referă la produse alimentare oferite într-un spațiu public, distribuite de furnizori care produc mâncarea în standuri mobile (de obicei dube sau camionete). 

Motivele pentru care am ajuns acolo au fost deopotrivă subiective - venise jupânul pentru două zile acasă, iar prezentarea evenimentului pe Facebook ne incitase deopotrivă curiozitatea și pofta - dar și obiective: eu am lucrat câteva ore duminică, deci am declarat grevă și n-am gătit :D 

Evenimentul a fost organizat într-un spațiu larg și primul miros pe care l-am simțit de cum ne-am apropiat de locație a fost cel de migdale glazurate. Nț, nu asta vrem, o să tot avem parte de migdale până după Crăciun. Am dat mai întâi un ocol de recunoaștere și ne-am hotărât pentru niște hot dogs ”în stil american” (cu un fel de sos și cu bucățele de ceapă), urmați de câte-un sandviș cu fâșii de costiță de porc. Sărmanul colesterol cred că a căpătat o migrenă doar cât am scris chestia asta :))) 

Hot dogs n-au fost însă deloc grozavi. Cam sleiți și nu din cale-afară de apetisanți. Sandvișurile au fost acceptabile,  deși nu atât de gustoase pe cât am fi crezut, judecând după numărul de oameni care stăteau la rând pentru ele.

După ce le-am mâncat am băut o cafea și ne-am continuat periplul. Foamea era potolită, rămăsese numai curiozitatea. Am remarcat că foarte bine se vindeau clătitele, precum și donuts. Dar nu mai puteam mânca nimic, așa că ne-am rezumat la cafea.

La standul de produse vegane (mașina portocalie) era pustiu. Space, the final frontier, cum s-ar zice :))) Nu mă surprinde, nemții devorează ditamai pulpa de porc la o masă, ce să facă ei cu mâncăruri subțirele pe bază de soia și verdețuri?

Un mesaj postat la un alt stand ne anunța că a nu mânca niciun sandviș nu reprezintă o rezolvare :D

Mă rog, din punctul lor de vedere cu siguranță că așa stăteau lucrurile :))) Zic asta raportându-mă la faptul că sandvișurile nu erau tocmai ieftine.

De departe cel mai interesant stand mi s-a părut unul profilat pe dulciuri americane (câinele care urinează pe roată era din ceramică :)) ).

Mi-am ales două ciocolate Hershey's, în timp ce de la un casetofon se auzea melodia ”In the Ghetto” a lui Elvis. Mi s-a părut un detaliu de atmosferă foarte interesant. Unde mai pui că este una dintre piesele mele preferate din repertoriul lui. Cu ocazia asta mi-am amintit că-l iubesc (și pe el, da :D).

Concluzionând, a fost o experiență interesantă, dar deloc memorabilă. N-a fost nici pe departe ceea ce știam de pe Youtube că înseamnă Street Food.