My 2 cents despre noul președinte al Statelor Unite

De dimineață opresc alarma, nu am răbdare până pornește calculatorul și dau buzna pe Internet de pe telefon. Nu anticipam nicio surpriză, mai degrabă eram curioasă cât de șifonat a ieșit Trump din povestea cu președinția. În loc de asta, am căscat ochii cât balena din bancul cu calcanul. Bă, ej' nebun?? Donald Trump e președintele Americii??!!

Mbooon, am zis în timp ce puneam de cafea. Bomba a căzut, a explodat, acum toată lumea se regrupează și încearcă să evalueze pagubele. Unii exultă, alții protestează, alții se vaită, site-ul de imigrări în Canada s-a prăbușit nemaifăcând față accesărilor, alții prevestesc apocalipse pe toate planurile și Putin zâmbește pe sub mustața pe care n-o are. 

Personal, nu mă bucur că a câștigat, dar nici nu mă zbucium din cauza asta. Da, a fost (și pentru mine) o surpriză. De unde la început credeam că Trump doar joacă un rol - acela de a-i netezi calea lui Hillary, pe principiul ”normal că votăm cu ea, că doar n-o să votăm cu Trump”, uite că a ieșit taman invers. 

Nu știu de ce-a câștigat. Pot doar să speculez că lumea se săturase atât de tare de ”sistem”, de corupție, de propagandă, de minciunile lui Hillary Clinton și de promisiuni sterile, încât a zis ”what the heck, hai să votăm altceva”. Am citit astăzi o explicație destul de plauzibilă a unui psiholog, care spunea așa:
”Donald Trump a folosit cuvinte mari precum bombe, închisoare (referindu-se chiar la contracandidata sa), interzicerea accesului tuturor musulmanilor in USA etc. A spus orice pentru a convinge un bazin electoral format din oameni cu nemulţumiri cronice. A adunat voturile persoanelor cu mari frustrări, supărări şi resentimente faţă de sistemul politic. A convins oameni care de obicei nu vin la vot, acei rednecks din mediul rural american, cărora le-a vândut un vis. Sigmund Freud spunea că oamenii au nevoie de un vis pentru a suporta mai bine realitatea, iar masele au nevoie de iluzii pentru a le da un sentiment de bine. Oamenii raţionali speră ca, odată ajuns la Casa Albă, Donald Trump să nu mai folosească atât de ușor noţiunea de bombă“.

Faptu-i cert, trăim vremuri interesante. Zarurile-au fost aruncate, Trump i-a dat lui Hillary un șase-șase, de-acum trebuie să lăsăm timpul să arate dacă alegerea americanilor reprezintă o greșeală colosală sau nu. Dincolo de asta însă, asumându-mi riscul câtorva cofraje de ouă în cap, trebuie să spun că admir încrederea în sine de care a dat dovadă. Nimeni n-a fost de partea lui și n-a crezut în el, în afară de însuși și de familie (dacă...). Cei mai mulți dintre republicanii influenceri s-au dezis public de el, din media în afară de Fox News nu l-a susținut nimeni, în alegerile primare și-a finanțat singur campania. Au curs caricaturile, miștourile, listele de greșeli, a pierdut toate cele trei confruntări electorale.

DAR: ”I want to win and we will win”. A crezut în el, dincolo de toate cele de mai sus. Asta nu-l face eligibil pentru Casa Albă, însă realitatea arată că oamenii au vrut altceva. El nu s-a îndoit de sine, nu și-a adaptat discursul, deși sunt convinsă că i s-a recomandat asta. A rămas el însuși, cu bune și multe rele. A speculat punctele slabe ale electoratului, dovedind că poate vinde nisip în Sahara și zăpadă eschimoșilor. Și-a câștigat.

Ce va fi, timpul va spune. Dar referindu-ne strict - și subliniez, strict - la atitudine, mentalitatea de învingător și încrederea în sine, cred că Trump e un exemplu. Posibil să percep așa tocmai pentru că încrederea în propria persoană e un aspect unde eu nu prea punctez, mă gândesc.

Cât despre declarațiile belicoase de pe parcursul campaniei, poate n-ar trebui să ne speriem atât de tare. Discursul electoral e una, comportamentul ulterior e altceva. S-a văzut asta de-atâtea ori. În America există niște mecanisme democratice, Trump nu va cârmui de unul singur și deja s-a remarcat o schimbare în prima cuvântare ținută după anunțarea rezultatelor. Eu sper că pariul făcut de America nu se va dovedi catastrofal pentru omenire.

Una peste alta, primul lucru pe care-n opinia mea ar trebui să-l facă e să-și plătească retroactiv impozitele pe care a recunoscut că le-a șuntat - prin mecanisme legale, ce-i drept, dar nu le-a plătit. Ar cam fi momentul să-și achite datoriile față de țara al cărei conducător tocmai a devenit.