Oscar 2022: foarfecele au cedat nervos pe covorul roșu

Cu o oarecare întârziere, iată-mă-s cu foarfecele. Da, la plural, că mi-am adus două. După ce m-am uitat la poze, am hotărât că una singură n-ar fi fost de-ajuns.

Să scurtăm așadar introducerea și să le punem la treabă, simpaticele de ele ✂ ✂.

Începând într-o notă ceva mai neutră, am citit multe opinii favorabile despre ținuta marii câștigătoare a serii, Jessica Chastain. Eu, fiind cel mai probabil lipsită de simț artistic pe persoană fizică, am avut senzația că și-a ales rochia din Dragonul Roșu.

Prea lucios, prea pastelat, prea înzorzonat la poale. Partea de sus m-a făcut să mă gândesc la o sirenă care s-a hotărât să renunțe la coada de pește.

Dacă m-aude Will, es belida la situasion 🙄, dar cred că o să-mi tocesc o foarfecă numai pentru rochia mormanul de material pentru care a optat Jada Pinkett Smith.

 

Mă tot uit la poză și nu pricep. De ce-ai alege o creație atât de amplă și de... degeaba? Îmi place culoarea, dar atât. În fine, m-aș fi întrebat și de ce-ar concepe un designer așa ceva, însă e prea devreme să fluier în biserică, abia mi-am făcut încălzirea 😀.

Trecând de la o extremă la alta, dacă mai sus avem risipă de material, Kristen Stewart a ales taman opusul. Și prost a ales.

De ce s-ar duce în pantalonași scurți la o festivitate care avea șanse să reprezinte cel mai grandios moment din cariera ei (fusese nominalizată pentru Cea Mai Bună Actriță într-un rol principal)? Iată o întrebare care va rămâne fără de răspuns, of of, măi măi 🙄.

Draga mea dragă, Olivia Colman, este o actriță pe care niciun epitet nu e suficient de expresiv pentru a o descrie și e o plăcere să-i asculți discursurile pline de spirit și de umor, dar în ceea ce privește moda... hai să spunem că nu constituie punctul ei forte.

Rochie de nașă la nunta de la căminul cultural din Cocârlate, mâneci fluturânde pe care nu pot să nu mi le imaginez muiate în vreun fel de sos 🙈, coafură de parcă s-a pieptănat cu tridentul lui Poseidon. Nu e cea mai groaznică ținută din lume - au fost destule mult mai rele, după cum veți vedea - însă mai are mult până departe. Foarte mult.

Nicole Kidman e o femeie superbă și alegerile ei vestimentare pentru covorul roșu au fost mai totdeauna reușite. Au fost.

Nu pricep ce se vrea moștofleocul ăla din talie (cred că tocmai am inventat un nou cuvânt 👀), dar în ce mă privește e proverbiala nucă-n perete. Iar trena e un fel de nici cal nici măgar, o bucată de mătase fără personalitate și fără formă, pe care-o târâie după ea ca un fel de apendice de care n-ai cum să scapi.

Eh, și cu asta am cam isprăvit cu ținutele ”călduțe”, puneți-vă centurile de siguranță că trecem la chestiunile hard core.

Nu e Morticia Adams după o lună în Vaslui, în caz că vă-ntrebați. Este Maggie Gyllenhaal, care fusese și ea nominalizată (pentru Cel Mai Bun Scenariu Adaptat). Dacă ar fi câștigat, cred că nu mai ieșea nimeni pe scenă fără o funie de usturoi la gât.
De ce te-ai sluți în halul ăsta, cu o culoare de păr total neadecvată nuanței pielii, o coafură de zici că abia te-ai rostogolit din pat și-un machiaj din categoria ”mi-a zâmbit din criptă”? 😳 De rochie nu mai zic nimic (nu c-ar fi fost ceva bun de zis), sunt traumatizată, plec în lumea largă.

Pesemne că Tracee Ellis a avut prea puțin material la dispoziție și s-a hotărât să economisească. Fix de unde nu trebuia.

Nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost dacă ar fi făcut o mișcare prea bruscă. Sau dacă ar fi inspirat prea adânc.

Michelangelo se răsucește-n mormânt, Leonardo da Vinci își smulge firele din barbă și Botticelli se dă cu capu' de pereți.

De ce ar concepe un designer o rochie cu imprimeu renascentist (pictura reprodusă e "Madonna del Prato" de Rafael) ? Ca s-o poarte Eva von Bahr, d'ohhh. Nu, nu-mi pot imagina de ce-ar alege cineva - oricine - să poarte chestia asta, cu atât mai mult la cel mai mediatizat eveniment cinematografic al anului. Dar în fine, nu înțeleg nici de ce s-ar accesoriza cu o poșetă în formă de cap 🙄. Adică-mi dau seama că era în asentimentul rochiei, dar totuși... e un cap. Pfff, nimic nu înțeleg, sunt ceva de groază.

Nu auzisem până acum de Julia Vernon. Bag seama că nu pierdusem mare lucru. Ah, ba nu, stai că de fapt o cunosc de undeva. De la aprozar. Sau de pe ”ștrase”.

N-aș ști să spun de ce, dar mă uit la femeia asta și nu mă pot hotărî de ce (sau de cine) îmi amintește: de Viorica Dăncilă sau de-o patroană de bordel? Cum ar spune nenea Iancu: domnilor, din această dilemă nu putem ieși!

Hait, am găsit-o pe Morticia. Dă probe la ”Amintiri din Casa Morților”, sau ceva.

Foarfecele mele și-au dat demisia când au văzut învălătuceala aia. Au zis că au și ele demnitatea lor și dacă nu mă-nșel le-am auzit clămpănind ceva despre sindicat și drepturile foarfecelor. Poftim, Billie Eilish, acum ce fac eu în situația asta, aud? 🧐

În final, vă las cu Penélope Cruz. Mi-a plăcut foarte mult, o oază de normalitate și eleganță printre atâtea ciudățenii de natură să atragă atenția și să șocheze.

Uitându-mă la ea, îmi spun: iată, nu e deloc greu să arăți senzațional pe covorul roșu: o rochie frumoasă, cu o croială clasică și fără elemente dubioase, accesorii prețioase și de bun-gust, o coafură simplă, dar nu atât de simplă încât să dea impresia de neglijență și gata, mai mult nu trebuie. Altora de ce nu le-o ieși? Nu-i ca și cum n-ar avea toate opțiunile la dispoziție...