Pe cărările Italiei (VIII): Monreale și plaja Mondello

Cred că pauza de la poveștile de vacanță a fost binevenită pentru alungarea monotoniei, așa că zic să continuăm cu serialul de pe meleagurile Italiei - din care-au mai rămas 3 episoade, cu tot cu acesta de astăzi.

Întorcându-ne de la Corleone, ne-am oprit în Monreale - un sat mic dar fermecător, situat la numai zece kilometri de Palermo. Ne-am plimbat pe străduțe și am mâncat la un restaurant care, după cum voi povesti în articolul dedicat, se regăsește în top 3 la categoria experiențe culinare din acest concediu. 

Vizita la Corleone fusese destul de solicitantă din punct de vedere emoțional și unde mai pui că, plecați de dimineață fiind, ne cam ajunsese oboseala. Așa se explică faptul că nu am stat prea mult în Monreale, dar cât am apucat să vedem ne-a plăcut. Un sătuc tipic sicilian, dar mult mai vesel, mai colorat și mai plin de viață decât cel din care tocmai ne întorseserăm.

Cu siguranță ar fi meritat mai multă atenție din partea noastră, așa micuț cum era; dar cel puțin ne-am plimbat și ne-am clătit ochii, lucru absolut necesar după imersiunea în trecutul sinistru al regiunii, de care tocmai avuseserăm parte.

Decorațiune realizată cu dopuri din plută

În acest concediu am fost și la plajă două zile - mai exact la Mondello, cea mai cunoscută plajă din Palermo. Bine, de fapt e în afara orașului, dar se ajunge foarte ușor cu autobuzul.
Am luat șezlonguri (28 de euro pe zi pentru 2 șezlonguri; mai scump decât în Creta acum 2 ani, dar tot mai ieftin decât la nerușinații ăia din Mallorca, unde era 45 de euro în 2018, pe barba profetului) și am citit cu nesaț din ”Nașul” lui Mario Puzo în sunetul valurilor Mării Tireniene. Mare în care ne-am și scăldat, desigur.

(Paranteză: după cum se poate constata, periodic am accese de snobism literar, mai mult sau mai puțin premeditat. ”Muntele Vrăjit” am citit-o după ce-am ajuns la Davos; ”Toate pânzele sus!” a fost citită în Creta, în imediata apropiere a Mediteranei; seems legit să citesc ”Nașul” exact în regiunea unde s-a petrecut povestea, nu? Mă-ntreb unde-aș citi ”Star Wars”, presupunând că aș face-o vreodată 🙄).

Cu titlu de amuzament, ne vom aduce probabil multă vreme aminte de comercianții ambulanți de pe plajă, care vindeau ”Ciambella”. Asta fiind o gogoașă rotundă specifică regiunii, asemănătoare cu un donut. Ce ne distra era felul în care strigau, cred că am fi în stare să reproducem ”melodia” ani de zile de-acum încolo. Asta, și faptul că amândoi am înțeles ”Gambetta” și nu pricepeam la ce se face referire. Le-am întrebat pe amabilele noastre gazde de la B&B-ul unde am stat și ne-au edificat. A doua zi, la micul dejun, am primit printre altele și... ciambella. Ni s-a părut un gest foarte drăguț.
(Ca să nu mai spun că, inclusiv știind acum cuvântul corect, când ne-am dus a doua oară la plajă tot ”Gambetta” ni se părea amândurora că strigă 😂).

Și cu asta, încheiem poveștile din Sicilia. Cel puțin, pe cele din concediul acesta. Ne vom reîntoarce cândva, pe partea cealaltă a insulei (Taormina, Siracusa, Ortigia și așa mai departe). În episodul viitor, dăm o raită prin nord. La Milano.