Salată de weekend (64)

Din motive obiective n-am prea înfăptuit nimic deosebit în ultima vreme, dar hai s-amestecăm totuși în castron și vedem ce iese.

🫑 La serviciu dăm în sfârșit semne că (e posibil să) o scoatem la liman. Să nu ne bucurăm prea repede, ptiu, ptiu. Am biruit în mare parte imensul volum de muncă din cauza căruia aproape o luaserăm razna cu toții, revenind la rutină și ritmul obișnuit. Mai facem din când în când glume seci de tip ”ceea ce vedem în zare e lumina de la capătul tunelului sau e trenul?”, tot noi conchidem că la o adică putem schimba macazul (la propriu 😎), inginerul prinde ideea din zbor și ne aplică un quiz-fulger care ne pune creierii pe moațe, în general suntem ok și toate țiglele de pe casă ne ies la numărătoare.
De asemenea, de câteva săptămâni avem un coleg nou și ne place foarte mult de el. A fost acel gen de situație când e potriveală de la prima întâlnire și asta ni se confirmă în fiecare zi. Suntem norocoși să-l avem, iar el este înțelept; ne-a spus că știe că nu e deloc ușor să te integrezi ca nou-venit într-o echipă cu oameni care lucrează împreună de ani de zile și, prin felul lui de-a fi, a devenit deja unul ”de-ai casei”. Bonus, are un excelent simț al umorului.

🍅 În perioada cât am lipsit am avut diverse îndeletniciri de ordin medical, prilej cu care părerea mea despre sistemul german de sănătate... ce pot să spun, nu prea s-a îmbunătățit 😀. Adică mă rog, un pic acolo, treacă de la mine. Inclusiv la cel mai înalt nivel (mă refer la clinici, nu la asigurări, că noi asigurări private n-o să avem în viața asta) îmi amintește de un service auto bine pus la punct, și asta n-a fost musai într-o notă pozitivă. Respectiv, sunt profesioniști, își fac foarte bine treaba, dar orice altceva în afară de reparație... te iei cu mâinile de cap. Și mă refer aici în primul rând la comunicare. Dacă niște doctori ar fi fost ceva mai comunicativi, mult stres ar fi putut fi evitat. Presupun că volumul de muncă nu le mai permite să fie atât de receptivi și să ofere feedback detaliat și pe înțelesul pacienților.

🥑 Am avut ceva emoții săptămâna trecută, când s-a votat noul cancelar. Ceea ce trebuia să fie o formalitate (și niciodată n-a fost altfel, de la al doilea război mondial încoace) a devenit prilej de ros unghiile după ce i-au lipsit șase voturi. AfD (care a fost recent clasificat oficial ca partid extremist) juca hora bucuriei și ai lor deja băteau din plisc că alegeri anticipate, că ei ”își asumă” intrarea la guvernare... Da' nu vă cere nimeni să vă asumați nimic, niciun partid serios nu vrea să formeze coaliție cu voi, stați jos și nu mai faceți gălăgie 😒. Din fericire, la a doua sesiune de votare desfășurată în aceeași zi Friedrich Merz a fost ales cancelar al Germaniei. Într-o notă personală, sunt foarte mândră că am contribuit la asta, cu votul din 23 februarie 🙂. Am mare încredere în noul nostru cancelar și am răsuflat ușurată, instabilitate politică ne mai lipsea.

🥦 Și pentru că veni vorba de votare: vă rog să ieșiți la vot duminică. Am mari, mari emoții. Nu vă pot spune cu cine să votați, în schimb vă pot spune altceva: puneți ștampila pe acel candidat pe care vi-l doriți președinte nu atât pentru voi, cât mai ales pentru copiii voștri. Ei sunt cei care vor crește în țara condusă de cel căruia îi veți dărui votul.