Intuiție, subconștient, coincidențe...?

Ieri am avut parte de o experiență hai să zic inedită, care mi-a adus aminte de câteva întâmplări asemănătoare petrecute cu ani în urmă, pe care nu le-am înțeles - așa cum nu înțeleg nici ceea ce s-a întâmplat ieri. Dar mă fascinează, recunosc. 

Așadar, aflându-mă ieri la serviciu, m-am trezit fredonând melodia "Don't know much about history" a lui Sam Cooke. Așa, din senin. Nu știu ce mi-a venit, n-o ascultasem de-o groază de vreme, nu mă gândeam la ea, nimic de felul ăsta. Vreo trei-patru ore mai târziu însă, am auzit-o, la micul radio care ne ținea companie.

Reacția mea a fost una gen "wtf". De unde și până unde am fredonat piesa asta mai devreme? Ce anume din mine a "chemat-o"? Pe urmă mi-am adus aminte de niște experiențe similare, toate petrecute în urmă cu mulți ani și pe care nu le pot pune decât pe seama intuiției. Nu că m-ar satisface explicația asta neapărat.

Întâmplarea nr. 1

Trăiam un fel de început de relație și eram deja foarte îndrăgostită de respectivul. Prea îndrăgostită, aș zice astăzi. Urma să ne întâlnim într-una din zile și simțeam că explodez de fericire la gândul că voi fi în compania lui. Aveam toate motivele să cred că sentimentul e reciproc, pentru că toate semnalele, ca să zic așa, erau mai mult decât încurajatoare. 

Și totuși... bibilindu-mă pentru întâlnire, m-am pomenit fredonând "She's like the wind", de pe coloana sonoră a filmului "Dirty Dancing". Mai exact versurile astea: "Just so fool to believe, I have anything she needs, She's like the wind...".  M-au trecut niște fiori. Ce m-o fi apucat, mă întrebam. La întâlnire, aveam să aflu că omul era însurat. A fost cea mai cruntă dezamăgire sentimentală din viața mea - și, cu toate că practic relația abia dacă începuse, mi-au fost necesari vreo doi ani ca să-mi revin pe deplin și să nu-l mai caut cu privirea pe străzi. 

Întâmplarea nr.  2

Mă întorceam cu un tip dintr-o escapadă la Sinaia. Ne simțiserăm bine împreună, eu îmi cam prinsesem urechile, vorba aia :D și existau toate premisele că relația va continua. Omul a dat drumul la radio, la care au fost difuzate, una după alta, melodiile "Time to say goodbye" (Andrea Bocelli & Sarah Brightmann) și "It's over now" (Jeanette). Am înghițit în sec, amintindu-mi de experiența de la numărul 1. Sunt paranoică, mi-am zis. Nu știu dacă eram, dar individul mi-a dat papucii vreo săptămână mai târziu. 

Întâmplarea nr. 3

Trecuseră aproape 2 ani de la întâmplarea numărul 1, dar ceva din mine continua să spere, împotriva oricărei rațiuni. Asta cu atât mai mult cu cât aflasem că omul divorțase. Într-o seară am intrat pe blogul lui, ceea ce nu mai făcusem de câteva luni bune. Blog unde am dat peste niște fotografii de la nunta lui, care avusese loc cu numai vreo două săptămâni în urmă. Se recăsătorise. În cam același timp, privind înmărmurită pozele în care el îi zâmbea fericit miresei lui, am auzit la radio cântecul "Strong enough", al lui Cher. "I'm strong enough /To live without you /Strong enough and I quit crying/ Long enough now I'm strong enough /To know you gotta go". Poate melodia, poate pozele, poate coincidența, poate toate astea la un loc - din acel moment m-am vindecat de fantasme.

Nu știu nici acum ce interpretare să dau acestor întâmplări. Întrebarea din titlul articolului continuă să mă preocupe. Și, în context, nu înțeleg de ce-am fredonat ieri piesa aia. Da, e adevărat că nu știu nici trigonometry, nici algebra, cât despre biology și geography - mai știu doar ce-am uitat din liceu, vorba aia :))) Dar aveam nevoie de piesa lui Sam Cooke pentru a conștientiza lucrul ăsta? :D

Voi ați avut parte de peripeții cărora să nu le puteți găsi nicio explicație?