La mine la serviciu e noaptea minții. Scurt pe doi, vorba poetului. De sâmbătă încoace mă scarpin de zor în cap - și nu doar eu, ci și colegii mei. Ca să nu fim singurii care ne scărpinăm, mi-am zis să vă povestesc și vouă. Promit să nu vă bag prea mult în bucătăria internă - nu de alta, dar avem vase nespălate. Multe :D
Așadar, datele problemei sunt următoarele: pentru ca departamentul X să-și poată face treaba, are nevoie ca departamentul Y să se ocupe de-o serie de aspecte preliminare. Departamentul Y făgăduiește solemn că așa va face, ba chiar supralicitează în ședința de planificare săptămânală, vehiculând niște cifre care-l fac pe șeful departamentului X să i se învârtă ochii în cap ca bilele în urnă. Ore suplimentare, decretează același șef al departamentului X, inclusiv sâmbăta. Lumea protestează lugubru. N-avem de ales, grăiește pe bună dreptate musiu Șarl, departamentul Y va face atât și atât, dacă nu reușim să fim la zi se întâmplă bucluc.
Booon.... lumea mai cârâie, mai zice niște vorbe de duh, până la urmă ne resemnăm cu toții, că doar ce-am putea face altceva. Sâmbătă însă, observăm că dinspre departamentul Y adie vântul. Mă rog, ne facem treaba, dar tăvălugul de treburi care ni se promisese se lasă așteptat. Nu ne batem capul, vedem luni ce și cum.
Luni, băgăm de seamă că adierea s-a preschimbat în vânt în toată regula. Departamentul Y doarme în front. Departamentul X e nerăbdător și contrariat, activitatea trenează, ritmul normal de lucru e dat peste cap. Nu avem suficient personal, sughite departamentul Y, spășit. Bun așa, nici nu v-ați dat seama târziu. Și ce facem acum? Delegăm personal din departamentul X, care să susțină activitatea din departamentul Y.
Așa planificare și manager-uială, mai rar, bobocule.
Postări
6 comentarii:
Cherie, ci nu te enerva, ca peste tot e la fel. Ca doar traim global, nu?
Ca la voi si la noi!
O sa-ti spun pe privata cum devine aia, "cand e varza nu-i butoi...."
@Carmen, ah, dar nu mă enervez. Eu fac treaba aia care e.... de restul să se ocupe șefu', că d-aia e șef :D Trebuie să fie și niște avantaje în faptul că nu ai funcție de conducere, unul dintre ele fiind că oalele de genul ăsta nu se pot sparge în capul tău de angajat. În capul tău se pot sparge eventual doar niște crăticioare, dar din pricini mult mai mărunte decât aia că ai bulibășit activitatea unui departament cu zeci de oameni :D
Oricum, aștept cu interes povestea. Să facem schimb de experiență, care vasăzică.
Ah, daaaa...ador cand situatia ajunge in punctul in care, eu ridic inocent din umeri si plasez problema la sefi! Asta dupa ce m-am luptat luni de zile, sa-i fac sa inteleaga o chestie. Si nu e vorba c-ar fi tampiti, ci doar le scapa detalii, cu care eu muncesc zilnic. Si-apoi se scarpina in crestet si cauta solutii de criza. Criza pe care, evident, ei au declansat-o! No, acum au o minunata ocazie, sa ne-arate cat sunt ei de creativi!
:)) lucrezi cumva la firma la care lucrez eu??????
@Thea, deci și la voi? :))) Serios, nu-mi dau seama ce au ăștia în cap. Cert e că referirile la eficiența germană mi se par tot mai amuzante... :D
Sa stii ca si eu ma tot intreb, cum au astia asa o societate pusa la punt, cand de fapt la baza parca-s cam haotici? :)
Trimiteți un comentariu