"Skyfall" (2012) - Bond. Not Bond

În ceea ce mă privește, James Bond se va identifica întotdeauna cu Pierce Brosnan, din subiectivul meu punct de vedere cel mai expresiv și carismatic interpret al miticului agent secret britanic. Dar, chiar dacă Brosnan a fost scos la pensie din serviciul activ în MI6, filmul continuă să-mi placă, în ciuda inevitabilelor - dar asumatelor - gafe (gen, ținuta lui Bond rămâne ireproșabilă, nodul de la cravată impecabil și handsfree-ul nu-i sare din ureche, în ciuda faptului că omul tocmai a încheiat o urmărire halucinantă cu mașina printr-o piață hiperaglomerată, a gonit cu motocicleta pe acoperișuri și s-a luptat corp la corp pe un tren în mișcare, evitând cu dibăcie tunelurile). 

Aspectele de acest gen ar fi de neiertat în oricare alt film; dar lui James Bond tindem să i le trecem cu vederea, pentru că fac și ele parte din șarmul lui. 

Începutul lui "Skyfall" mi s-a părut foarte asemănător cu acela al lui "Die Another Day": 007 dă de necaz, iar revederea ulterioară cu "M" nu e din cale-afară de emoționantă. "Unde ai fost până acum?" îl chestionează ea severă și total neimpresionată, deși tocmai îl găsise în casa ei pe omul pe care timp de trei luni îl crezuse mort.

Acțiunea e construită după scenariul clasic și, aș spune, devenit clișeu pentru seria Bond. Apare eroul negativ, interpretat convingător de sinistru de Javier Bardem; nu lipsește Bond-ina, deși mai puțin senzuală decât ne obișnuiserăm și rolul ei e semnificativ mai puțin important decât în Bond-urile de altădată, după cum nu lipsește nici consacratul ordin al lui "Q" de-a returna accesoriile (pistolul care nu poate fi folosit decât de Bond, deoarece îi recunoaște amprentele și emițătorul radio) în aceeași stare în care le-a primit. "Nu mai folosim stilouri care explodează", ricanează "Q" și cei care-au urmărit anterioarele pelicule Bond nu pot să nu surâdă: stiloul cu schepsis era nelipsit din muniția lui 007. Personal, absența gadget-urilor tipic bond-iene mi se pare foarte neinspirată.

Finalul este exploziv (la propriu), fapt ușor de anticipat când e vorba de seria Bond, însă aduce cu sine un element-surpriză în care nota dramatică e oarecum atenuată de inconfundabilul umor britanic.

Și totuși... James Bond nu mai e ce-a fost. Părerea mea e că Daniel Craig n-a reprezentat cea mai bună alegere pentru rol. 007 e acum un banal agent britanic, fără acel "je ne sais quoi" din seriile anterioare. De fapt, aș spune că e cel mai puțin Bond dintre toți cei de până acum și e plictisitor ca apa plată.

Nu vreau să vă dezvălui mai multe, pentru că e posibil să nu fi văzut încă filmul - pe care vi-l recomand, dacă vă place seria și aveți îngăduință pentru clișee și pentru gafele de genul celor menționate mai sus. Dincolo de toate astea, este un film agreabil, cu intrigă interesantă și peisaje frumoase și nu simți când au trecut mai bine de două ore.