Săptămâna asta şed binişor acasă - două zile de concediu rămase restante, la care se adaugă 3 zile de ore suplimentare - 24 de ore aşadar, din vreo 70 câte aveam acumulate. Nu mă plâng :)) Mi-ar fi plăcut să-mi iau acest liber în decembrie (de preferat între Crăciun şi Anul Nou, haha), dar nein, nu se poate, în decembrie nu se dă liber, că dacă dăm la unul, după aia vor toţi. Mno, să vă fie-n ciorbă.
De dormit am dormit, de stat degeaba am stat (dar continuu să practic cu râvnă acest sport :D), cu nişte programări demult amânate am rezolvat, de citit citesc. Apropo de asta - mi-am comandat pe bunul Amazon o cărămidă absolut impresionantă: "Beethoven, revoluţionarul singuratic". Îmi pot închipui de ce singuratic, nu pricep însă de ce revoluţionar - dar după ce voi fi citit cele 832 de pagini în germană :D, o să ştiu precis. Tot legat de cărţi, amân de ceva vreme să vă povestesc despre Lang Lang, a cărui biografie am citit-o acum câteva luni, dar cred că zilele astea am să comit postarea.
În rest, nu fac nimic. Îmi tot ameninţ soţul că voi prepara o supă de cartofi à la Praga (cu usturoi, adică), dar până acum n-am izbutit s-o înfăptuiesc. Mă simt cam slăbită şi cam fără energie.
Sâmbătă avem petrecerea de Crăciun la serviciu. Aha, sâmbăta asta, pe 23 noiembrie. Ăştia-s nebuni. Cică n-au mai găsit liber în săptămânile următoare. Cred şi eu, dacă s-au trezit la spartul târgului. Tot e bine că n-au pus-o în august.
Şi bineînţeles, habar n-am cu ce să mă îmbrac la party, care foarte probabil va fi covârşitor de plictisitoare. Ultima dată când am fost (în 2011, că anul trecut boleam şi decât să nu mă duc a doua zi la serviciu, am preferat să zic "pas" petrecerii şi să zac în pat), ultima dată ziceam, n-am făcut decât să mâncăm, să vorbim tot despre serviciu şi să bem vin fiert, bere sau punch fără alcool. Fascinant :|
Postări
4 comentarii:
"Îmi pot închipui de ce singuratic, nu pricep însă de ce revoluţionar"
Ca sa-ti dai un raspuns inainte de orice alta lectura, cred ca este suficient sa-i asculti muzica si s-o compari cu felul in care "suna" Mozart sau Haydn. As zice ca e diferenta dintre copilaria fericita a muzicii si zorii unei adolescente zbuciumate, rascolita de contradictii, incertitudini si spirit de revolta. Fara indoiala, Revolutia Franceza si ascensiunea lui Napoleon au determinat in buna masura evolutia artistica a lui Beethoven, un Beethoven care a avut prilejul sa traiasca toate sperantele, dar si toate deziluziile unei epoci eminamente revolutionare.
Mai bine ca la noi nu se organizeaza nici o petrecere de Craciun - e prea scump :)). Eu nu-i duc lipsa, nu ma dau in vant dupa socializarea la serviciu.... In schimb, ma duc la petrecerea de Craciun la iubitul meu la serviciu; nici acolo nu vreau da' cica asa da bine :)). Cam aceleasi lucruri ca si la tine se fac: stam, mancam, bem si urlam unii la altii ca-i muzica prea tare intotdeauna :)
Da, acum că privesc din perspectiva asta, ai dreptate - şi o spun ca ascultătoare de Mozart. Haydn, spre ruşinea mea, nu cunosc absolut deloc (dar am să remediez asta).
Mozart, în opinia mea, e ca un fel de... precursor a ceea ce urma să fie Beethoven; acesta din urmă a exploatat mult mai bine posibilităţile unei orchestre, dar poate asta n-ar fi fost posibil dacă n-ar fi existat Mozart, fără ca prin asta să-i neg cumva meritele lui Amadeus (la cât de vanitos era, cred că acum clocoteşte, acolo unde-o fi... cum de mi-am permis să-l numesc precursor :)) ).
De altminteri, chiar în prefaţa cărţii, autorul menţionează că muzica lui Beethoven este "mult dincolo de timpurile sale".
Thea, despre socializarea la serviciu avem amândouă aceeaşi părere :))) Nici eu nu leşin de entuziasm la ideea de a-mi petrece timp cu oamenii de acolo extra-job, mi-e suficient de cât îi văd 40-45 de ore pe săptămână. Dar nah, treacă de la mine...
N-aş fi suferit deloc dacă nu s-ar fi făcut nici la noi petrecerea. Însă, dacă tot mă duc, am să povestesc pe blog :))
Trimiteți un comentariu