miercuri, 9 decembrie 2015

Și dă-i, și luptă...


  • Aproape c-am dat la linie torentul de muncă de Black Friday, la care s-au adăugat comenzile obișnuite, adică cele care rulează în afara acestei acțiuni. Sunt străvezie de epuizare și-aș lua pe toată lumea la bătaie (ok, mai puțin pe Musiu Șarl, diferența de gabarit și faptul că mi-ar trebui o scară ca să pot ajunge să-l strâng de gât mă impietează). 
  • Toată săptămâna trecută am pistonat periodic ”primesc și eu niște oameni să lucreze cu mine?” și-am primit cu pipeta; câte unul, doi, două-trei ore cel mult. La început m-am enervat groaznic, apoi m-am blazat de s-a panicat Sfârfâlică văzându-mă așa de indiferentă. ”Îți dau oameni, promit! Mâine!”. Azi m-am trezit cu patru bucăți colegi dintr-odată, eu fiind în situația de-a mă asigura că toți au de lucru, simultan. Un demers pe care, după ce-am alergat jumătate de oră de la un calculator la altul ca o găină fără cap, l-am clasificat ca fiind imposibil. Femeile nu-s niciodată mulțumite.
  • Ring-ring, telefonul. ”Frau N., aveți la îndemână o cutie de dimensiunea cutare?”  Mă încordez: pe barba profetului, ce naiba mai vrea? ”Am, mai multe chiar”. ”Una ajunge. O foarfecă aveți?” WTF. Da, am și foarfecă. ”Bun,  puneți-i colegului X cutia în cap, dar înainte de asta faceți două găuri în ea, ca să poată vedea să lucreze”. Colegul X fiind o mare figură (în sensul bun al termenului). Iar asta a fost o mostră de umor de-a lui Musiu Șarl. Închid telefonul râzând cu gura până la urechi și comunic respectivului coleg cerința. Râdem ca bezmeticii, deși era un râs mai degrabă nervos. ”Pfuaaa, dacă-mi faci așa ceva, mărșăluiesc prin tot depozitul până-n biroul lui, să mă vadă toți”. :))) Singurul motiv pentru care n-am făcut-o a fost acuta criză de timp, dar am reținut ideea :D
  • Ieri am dormit de la ora 18:30 până la 23:50 precis. N-avusesem de gând, dar am fost pur și simplu arestată de somn. Și azi-dimineață, vrând să-mi ondulez părul, am înșfăcat cu determinare fierul de călcat, în loc de peria electrică. Mă mai și miram filozofic de ce-o fi atât de grea (ea, peria). Și clopoțeii clinca-clinca, apropo de titlu :))

Altfel, voi ce mai faceți? :D

4 comentarii:

Anonim spunea...

Haioasa faza cu cutia :) e bine ca mai si radeti, la cat munciti. Cred ca ti-a venit sa faci tu toata munca decat sa le imparti la cei veniti sa ajute, asa-i? Mno si ce ai facut la 23.50 cand te-ai trezit? :)))
Aici totul nou la munca, stii cum e, seful se asteapta sa revolutionez lumea, pe cand eu inca incerc sa adun informatii din toate partile. Partea buna e ca plecam acasa de sarbatori, insa eu voi munci toata perioada, voi merge la biroul din bucuresti sa cunosc lumea etc.
Cris

Anonim spunea...

si....ai lua la bataie pe toata lumea, chiar asa fara exceptie? :D si pe mine? :-w

Greta spunea...

La 23:50 am făcut un duș și-am continuat cu somnul de unde rămăsesem :)) până la 4:15. (Mda, o altă ”superbă” chestie este că ne-am reîntors la vechiul program, 6-14:45. Cum eu stau la 45 de km de serviciu, trebuie să plec pe la 5, so... am un stil de viață cam pe stil Guanatanamo :D).
Baftă și răbdare la noul job! :)

Greta spunea...

Păiiiii, excepții se mai pot face, în anumite circumstanțe :D Cred :D