Salată de weekend (VI)

Mă rog, asta nu se poate numi chiar salată, sau în cel mai fericit caz e o salată ceva mai simplă, având în vedere că nu conține decât ingrediente legate de (oameni de la) serviciu. Dar chiar și așa, i-am pus un pic de dressing picant :D 

1) Luni ne convoacă Musiu Șarl pe toți, să ne comunice niște chestiuni recente de ordin organizatoric și administrativ. După ce ne vede adunați la un loc, ne scrutează de la înălțimea celor peste 1,90 metri. 

- E toată lumea prezentă?

- Da, mormăim uitându-ne unii la alții și făcând prezența din priviri, suntem toți.

Nu pare prea convins.

- Nu, nu... zice, plimbându-și nerăbdător ochii în toate părțile. Greta, unde e Greta? 

Persoana pe care-o invoca era acolo, la doi pași de el (prost obicei, mă bag mereu ca bou' în față. De câte ori am zis că-mi iau seama și degeaba am zis). Ridic mâna și-mi semnalez prezența.

- Ah, aici erați. Păi sunteți îmbrăcată ca o zebră, de-asta nu v-am remarcat imediat.

(Purtam un top cu dungi orizontale albe și negre. Mă-ntreb cum o fi circulând el cu mașina sau ca pieton, din moment ce nu observă zebrele).

- Data viitoare o să-mi iau un steguleț colorat, zic, în chicoteala generală pe seama orbului găinii la care tocmai fuseserăm martori.

Pentru mine a fost foarte plăcut să-l aud zicându-mi pe numele mic și nu ”Frau N”, ca de obicei.

2) Vă mai aduceți aminte de vechea mea ”prietenă”, Insipida Somnoroasă? Am stat ieri la taclale vreun sfert de oră, ca-n vremurile de odinioară - dinainte de a-și da arama pe față, adică. Pe de-o parte i s-a împlinit visul de-a deveni team leader (la altă secție), așa cum își dorea. Pe de altă parte însă, îi cam iese pe nas. Mi s-a plâns de colegii de acolo, de subordonați (care o sabotează, zise ea) și, evident, de șefă. Mai pe scurt, de toată lumea. Șefa ei cică i-a spus, în cadrul unei evaluări, că nu o consideră potrivită pentru o funcție de conducere. Ouch.

”Eu aș vrea să mă întorc pe post de team leader în secția asta, dar momentan nu se poate”, oftă ea. Păi deh, am impresia că știu de ce :)) Mi-a povestit cum, interacționând cu Musiu Șarl în cadrul unui workshop pentru șefime, l-a întrebat ”din ce motiv considerați că trei team leaderi sunt suficienți pe secția dumneavoastră?” Bătea șaua să priceapă iapa, cum ar veni. Iapa a priceput, evident. ”Pentru că, după cum cifrele arată, nu este nevoie de mai mulți”. ”Da, dar se preconizează o extindere a activității”, mai încercă Insipida cu tupeu, dovedind astfel că n-a învățat nimic din experiența de anul trecut. ”V-am răspuns deja la întrebare”, i-a replicat Musiu Șarl. Game over, cum s-ar zice.

3) Descopăr o goangă majoră în sistem, care-mi pune probleme serioase. Știind despre ce-i vorba și că nu e vina celor de la Help Desk, ci a deștepților de la Process Management, dau un mail detaliat lui Musiu Șarl. Să-i ciocănească el pe-ăia, poziția pe care-o are îi dă autoritatea necesară (care mie îmi lipsește). ”Mă ocup”, îmi scrie el înapoi. După niciun minut, primesc E-mail - forwardase mail-ul dat de mine la cei responsabili de bucluc, cu doar câteva cuvinte: ”avem nevoie de ajutor, vedeți mai jos”. Așa te ocupi tu deci, jupâne :))) Nu-i vorbă, respectivii au reacționat imediat și au dres măgăria. Dar mi-a plăcut cum s-a ocupat, clar :D

4) N-am scăpat chiar de tot de schimbul doi; va trebui să-l prestez din când în când, în săptămânile când nu e disponibil niciun coleg dintre cei pe care i-am învățat să lucreze în departament. Săptămâna viitoare e ”din când în când”, pentru că antemenționații colegi sunt în concediu. Meh. 

Și-un strop de oțet la final: Germania a ratat accederea în finala Campionatului European, după ce-a pierdut meciul disputat cu naționala Franței. La naiba, măi băieți.