O zi pe care cu siguranță n-am s-o uit prea curând: începând de astăzi populația Germaniei a sporit cu un nou cetățean, în persoana lui yours truly :)
Chiar dacă ăsta a fost un pas până la urmă firesc, venit cumva de la sine ca urmare a felului în care a decurs drumul meu în ultimii nouă ani (stabilire aici, învățarea limbii, serviciu, integrare, construirea unei noi vieți), sunt foarte, foarte entuziasmată. Mi-am dorit mult să se întâmple. Lăsând la o parte faptul că-n viața mea nu mi-au trebuit atâtea acte
și hârțoage câte mi-au cerut ăștia (inclusiv un CV scris de mână, care
bănuiesc că a fost analizat grafologic să vadă că nu-s vreun psycho,
altfel nu-mi pot imagina la ce le-ar fi trebuit), tot procesul în sine a fost
neașteptat de rapid. Am depus aplicația la final de iulie, mi s-a spus că verificările
durează în jur de două luni, iar pe 16 august am primit deja scrisoarea de
acceptare. Și azi mi-au înmânat certificatul de încetățenire,
laolaltă cu o scrisoare de felicitare din partea primăriței și un
exemplar din Constituție :D ”S-o citiți când vă plictisiți”, a mustăcit funcționarul :)))
Ok, deci ar trebui să fiu foaaarte crunt plictisită ca s-o lecturez...
Procedura de azi a decurs de asemenea foarte repede. Felicitări, bine ați venit printre noi, vă rugăm să vă exercitați dreptul de vot, poftiți certificatul, semnați aici, citiți cu glas tare aceste rânduri (ceva că-mi asum respectarea legislației germane), aveți dreptul să cântați imnul Germaniei dacă doriți (”nu doresc, mulțumesc! Și nici dumneavoastră nu vă doriți, credeți-mă!” :D), toate cele bune, la revedere :)) Și cu asta gata, am ieșit ca proaspăt cetățean german din biroul în care cu nici zece minute în urmă intrasem în calitate de cetățean român. Eficiența noului meu popor, mdeh :)
Am păstrat și cetățenia română, desigur. Nu văd niciun motiv de-a renunța la ea, deși România a încetat demult să mai fie acasă. Asta dacă a fost vreodată...
Pe de altă parte, Germania chiar ESTE acasă pentru mine. M-am simțit bine aici din prima clipă, m-am asimilat locurilor, m-am străduit să mă integrez în toate sensurile posibile. Nu pentru că trebuia, ci pentru că așa-mi doream. Iubesc țara asta cu adevărat, îi sunt imens de recunoscătoare pentru tot ceea ce ne oferă de când ne-am stabilit aici, iar azi a devenit și țara mea :)
Dând-o pe glumă, se numește că de-acum înainte am oficial dreptul să bombănesc la adresa guvernului german, da? :D
Postări
14 comentarii:
Felicitari si sa fie intr-un ceas bun! :)
Săru'mâna! :)
Doar cu depunerea de acte poti deveni cetatean german?fara examen de istorie sau limba cum am auzit?
Felicitari! Ziceai tu de cele 2 viteze ale nemtilor, dar la capitolul asta au fost rapizi. Sau, in orice caz, mai rapizi decit francezii, aici dura (acum multi ani, nu mai stiu acuma) 1 an de la depunerea actelor. Si n-am avut dreptul la nici un discurs, Constitutie sau sampanie, doar o scrisoare acasa.Acuma cica se face o ceremonie si astepti si dupa aia, sa-i fixeze Prefectura data . Cunosc oameni care voiau sa-si faca pasaport si nu puteau, ca n-a avut loc ceremonia in care sa le dea patalamaua, desi primisera scrisoare de acceptare.
Jual
Felicitari! Felicitari!
A.
felicitari felicitari!
Eu nu am intrat în detalii în articol, pentru că nu-mi propusesem un text informativ :)
Se cer:
diplomă pentru nivelul B1 de germană;
test de cetățenie;
minimum 8 ani de rezidență neîntreruptă;
contractul de muncă sau, dacă e vorba de liber profesioniști, dovada veniturilor;
cea mai recentă adeverință de salariu;
dovada contribuției la fondul de pensii.
De asta spuneam că mi-au cerut o mulțime de acte :) Celor de mai sus li s-au adăugat un formular foarte stufos în care trebuia să dai tot felul de informații personale, CV scris de mână, traduceri legalizate după certificatul de naștere și cel de căsătorie și permisul de rezidență.
Mulțumesc! :) Da, recunosc că de data asta m-au luat prin surprindere, nu așteptam un răspuns mai devreme de sfârșitul lui septembrie. Cel mai probabil n-au avut multe aplicații, citeam pe undeva că-n Hamburg de exemplu, se așteaptă și-un an.
Cât despre ceremonie, se pare că s-au mai rafinat în ultimii ani. Îmi povestea cineva care a devenit cetățean german acum multă vreme că odinioară nici vorbă de ceremonii; te duceai la un ghișeu, semnai și primeai patalamaua, nici pomeneală de decernare personală sau scrisori de felicitare de la primarul orașului...
Mulțumesc frumos! :)
Mulțumesc mult! :)
Diploma de limba trebuie luata in Germania? Eu am B2 din Romania deja.
Poti sa imi pe scurt despre ce e vorba in testul de cetatenie?
Maya, uite că asta cu examenul de limbă nu știu... Mă gândesc însă că, dacă examenul a fost dat la un centru acreditat și recunoscut de ei (ca de pildă, Goethe), e posibil să-l accepte. Asta e de întrebat la Einwohner- und Wahlamt, la primăria din localitatea unde ești :)
Cât despre testul de cetățenie, uite aici un link cu cele în total 310 întrebări, din care ei aleg pentru test 33.
http://oet.bamf.de/pls/oetut/f?p=514:1:8654247733698:::::
Dacă le parcurgi de câteva ori, nu ar trebui să fie nicio problemă. Îți sugerez ca înainte să te apuci de ele să selectezi land-ul în care locuiești, pentru că există și niște întrebări personalizate pe specificul zonei.
Multă baftă, dacă te mai pot ajuta cu vreo informație, cu tot dragul! :)
Felicitariiiiiiiii! Ma bucur pt tine si mi se pare un lucru foarte fain sa ai dubla cetatenie.
Multe momente faine ca astea sa va ofere noua tara :)
Cris
Săru'mâna, Cris :) Nu știu cât de practică o fi dubla cetățenie, mi s-a explicat că e posibil ca, dacă intru sub vreo incidență a legilor românești, statul german să nu mă poată ajuta. Mno, îmi rămâne doar să sper că nu va fi cazul.
Trimiteți un comentariu