duminică, 25 septembrie 2016

Șase ani de la cea mai frumoasă nuntă


... adică nunta mea :) Iar motivul pentru care este și va fi cea mai frumoasă e, desigur... faptul că a fost a mea. Asta o face unică, irepetabilă și cea mai frumoasă :)

A fost frumos, minunat, n-aș înlocui-o cu nicio altă nuntă. Spun asta pentru că, recunosc, uneori îmi mai dau târcoale gânduri răzlețe, mai ales când mergem la alte nunți - noi n-am avut de-aia, de-aia sau de ailaltă. Nu-s mândră de gândurile astea, dar pe de altă parte, cum vin, așa se duc. Nu trebuie decât să-mi amintesc, să privesc pozele și imaginile filmate, ca să mi se facă pielea de găină și să mi se împăienjenească privirea: ”ce frumoasă a fost nunta noastră!”. 


Eu am strălucit, probabil am fost mai frumoasă ca oricând până atunci și ca oricând de-atunci încolo. Pentru că eram fericită, pentru că mirele era (și continuă să fie) singurul om alături de care viața avea sens, pentru că eram înconjurată de oameni dragi, pe care mă bucuram să-i am acolo, cu mine.

Mi-e dor de rochia mea. E suficient să o evoc pentru a o simți din nou pe mine. N-a fost de la Demetrios, așa cum visasem cândva să am. Însă a fost a mea, în toate sensurile posibile.  


(Vreo două sau trei dintre pozele astea au mai fost puse pe blog mai demult, dar nu rezist tentației de-a le mai pune o dată. Nostalgii, deh:) )





Acum șase ani la ora asta, eram în plină petrecere - de fapt, se cam apropia momentul ”s-a furat mireasa” :)) Mă gândesc la asta și cu duioșie, dar și cu un soi de tristețe - unul dintre protagoniști a fost o prietenă de-a mea, care pentru mine a încetat să existe, între timp. Așa a fost să fie. La vremea respectivă ne-am distrat extraordinar - ”răpitorii” voiseră inițial să mergem la un bar, unde, văzând că e rost de mireasă furată, ni s-a pretins consumație minimă de 50 de RON de persoană :)) Ce vorbești, Franz? I-am lăsat în plata Domnului și ne-am dus într-un părculeț din apropiere, unde ne-am dat în balansoare și ce-am mai râs...


Potop de amintiri și de momente frumoase :) Primul dans - pentru care exersasem câteva săptămâni cu dumnealui jupânul, orientându-ne după filmulețe de pe Youtube -, dansul cu tata, ”suita” de hore moldovenești cu dedicație din partea tarafului pentru mireasa moldoveancă, dansul cu socrul meu (aoleo, ce bine știe să danseze pe muzică populară, m-a învârtit de nu mai nimeream la final care-i stânga și care-i dreapta, dar am făcut față onorabil :D), ”Brașoveanca” (mie-mi place foarte mult și mă pomenisem fără partener, că omul nu știa s-o danseze și-n niciun caz nu era dispus să învețe în clipa aia, iar tata a fost pe fază, apărând imediat lângă mine și luându-mă la joc), momentul în care m-am dus cu mama la toaletă să ne refacem amândouă machiajul, tortul adus pe ”Radetzky March”, așa cum îmi dorisem... și multe altele pe lângă...

Da, am avut cea mai frumoasă nuntă din lume. Sunt recunoscătoare și mă simt foarte, foarte norocoasă :)

4 comentarii:

Anonim spunea...

:) radiezi de fericire in poze, sunt superbe! Si rochia iti vine perfect, e clar A TA :) o mai ai? eu am pastrat-o, desi aveam gand sa o vopsesc si sa o fac rochie de seara, dar m-am razgandit.
Sa aveti multi ani fericiti inainte!
in 3 zile, facem si noi 3 ani de la nunta, planuiesc sa ii fac o surpriza sotului ca si asa iesim rar noi doi de cand cu micuta printesa.
Cris

Greta spunea...

M-am fâstâcit, mulțumesc tare mult, Cris :) Da, mai am rochița. Nu m-am îndurat s-o vând, mă gândeam s-o dăruiesc dacă va apărea vreo amatoare, nu s-a nimerit, deci o am. Și cel mai probabil o să o păstrez :) Tare mi-e dragă.
Aniversare fericită să aveți, să fiți fericiți și ocrotiți :)

Thea spunea...

Multi, multi ani fericiti inainte! :)
Si eu mai am rochia mea de mireasa; nu m-am indurat de ea s-o dau de tot. Am imprumutat-o cu drag unei prietene si apoi pus-o inapoi in dulap;mi-e prea draga si mi-a venit prea bine ca s-o dau de tot... Nostalgii :)

Inca o data la multi ani! :)

Greta spunea...

Săru'mâna! :) De ce-au trecut anii, de ce m-am legat sufletește și mai mult de rochița mea. Atunci aș fi dat-o, acum n-aș mai putea face asta. Rămâne a mea și numai a mea, pentru totdeauna :)