Am ales să nu pun titlu fiindcă nu mă pot gândi la niciunul adecvat. Nu am să scriu foarte mult azi, pentru că nu mă simt în stare. Am avut o săptămână grea, mi-e inima ca plumbul, vreau doar să treacă zilele astea. Cauzele sunt mai multe, dar nu mă simt în stare să intru în detalii. Cred că nici n-ar fi de dorit. Poate-am să uit cândva ce tristă am fost (și) Crăciunul ăsta.
Acum, poate mai mult decât oricând, am sentimentul că mi-a fost furat Crăciunul și n-o să mi-l mai dea nimeni înapoi.
Nu mă bucură nimic din ”atmosfera” sărbătorească, luminițele și decorațiunile îmi mai dau un ghiont în suflet și mă fac doar să oftez. Nu-mi doresc niciun cadou. Nu mi-e poftă de nimic anume. Mâine plec la om, unde voi găsi brăduțul nostru împodobit (l-a luat cu el, cu tot cu ”acareturi”, pentru că plănuiserăm deja să mă duc eu acolo). O să mâncăm ceva, o să bem un vin și-o să stăm împreună. Iar eu o să fiu recunoscătoare că, la capătul unui an greu și cenușiu, sunt cu el. E unul dintre foarte puținele motive pentru care mai simt că viața merită trăită.
Sunt obosită, descurajată, deprimată și dărâmată. Iertați-mă că scrisul nu mi-e colorat și vesel. Inclusiv din acest motiv m-am ținut departe de blog în ultimele zile.
Am sperat să nu mai am parte de Crăciunuri triste. Poate mi-am dorit prea mult. Aș vrea să cred că anul viitor va fi mai bine, dar nu mai pot. S-au adunat prea multe și mi-am epuizat resursele. Gata.
Vă îmbrățișez pe toți cu tot dragul. Sper să aveți parte de zile tihnite, cu miros de scorțișoară și portocale și cu Moș darnic. Și vă doresc să-i aveți pe cei dragi lângă voi. Poate că sună banal, dar e tot ceea ce contează cu adevărat.
Dând-o pe glumă, vă mai doresc și să nu vi se taie maioneza :)
Crăciun fericit, mami. Crăciun fericit, Bica. Să sărbătoriți frumos acolo, da? Vă aștept în vis.
PS: mai crede cineva cu adevărat în miracole?
Postări
6 comentarii:
Of, Greta, o imbratisare cu drag! Da, cred ca viata e miraculoasa! A.
nu ti-a furat nimeni Craciunul... doar l-a pitit pe undeva, dar eu sunt sigura ca o sa-l gasesti maine-poimaine cand o sa ajungi la sotul tau. Trebuie sa-l gasesti, poate nu in prima zi, dar macar in a doua sa incepi sa gasesti franturi din el.
Sa aveti Sarbatori linistite cu clipe frumoase :)
p.s. multumesc, nu mi s-a taiat maioneza :)
Greta, uff. Uite, noi anul ăsta am petrecut primul Crăciun în doi, Puștiul meu și cu mine. Pentru mine nimic nu pare a fi mai greu decât golul acesta, singurătatea. Nu știu să mi-o asum, nu știu să o accept, doar mă revolt împotriva vieții, a lucrurilor care sunt, sau cel puțin, par să fie altfel decât firești...
Sper să găsești măcar stropi de bucurie și seninătate!
Te îmbrățișez.
Mulțumesc mult, A. :) Aștept...
Ai avut dreptate, am găsit o frântură. Puțin, dar cu siguranță mai bine decât deloc :) Într-o bună zi, cine știe, poate-o să-l mai găsesc întreg...
Mda, Loredana, ai rezumat la fix starea mea. Sunt cu omul, dar am așa un gol în suflet, de aproape nu pot să respir uneori. Sper să se mai ușureze povara cu trecerea vremii.
Te îmbrățișez și eu, ce bine e :)
Trimiteți un comentariu