Dacă nu se poate nega faptul că sunt o persoană leneșă atunci când vine vorba de sport - 20 de genuflexiuni ar fi, probabil, maximum de efort fizic pe care l-aș putea depune fără să leșin, iar cinci flotări n-aș fi în stare să fac decât dacă ar depinde viața mea de asta - nu același lucru se poate spune despre nervii mei. Îi antrenez des, mai ales cu stretching, adică-i întiiiind până aproape să plesnească.
Vă povesteam acum vreo două luni că una dintre duduile de la Customer Care, căreia trebuie să-i trimit un raport zilnic, mă exasperează până la punctul în care mi-o imaginez feliată în părți egale și ambalată elegant într-o valiză. Ei bine, femeia - s-o numim Aristița Orbulgăinescovici - nu contenește să mă surprindă. Și să-mi facă stretching de nervi.
Cum ziceam, una dintre sarcinile mele este să trimit un raport zilnic, referitor la pachetele care, din varii pricini, nu pot fi expediate în timp util: erori de tot felul, lipsa din stoc a produselor comandate de client, probleme de facturare șamd. Asta fac eu de fapt - rezolv probleme - iar cele mai multe dintre ele pot fi remediate. Rămân, totuși, câte 2-3 comenzi în medie pe zi, care nu pot fi expediate în interval de 24 de ore și pe care trebuie să le semnalez Aristiței.
Cu explicații, patrusutecincizecidemiitreisutedouăzecișidouă de amănunte, de ce-uri și cum-uri, cu estimări - cum se poate rezolva problema, când cred eu că vor fi trimise, plus recomandările mele - ce-am făcut până acum ca să le soluționez și ce alte variante de abordare propun în fiecare caz.
Două-trei din câteva mii pe care le expediem zilnic nu-i rău deloc, dar poftim de explică asta Aristiței. Îi scriu foarte detaliat (excesiv, chiar) și totuși revine de fiecare dată cu întrebări, la care i-am răspuns deja - dar după cum indică și numele pe care i l-am dat, femeia suferă de orbul găinii și de lipsă acută de logică.
Două exemple recente.
1) ”Stimată Frau Orbulgăinescovici,
atașat vă trimit raportul de astăzi al comenzilor cu statusul X (n.r., neexpediate) și datele referitoare la fiecare dintre ele”.
Îmi răspunde.
”Stimată Frau N.,
pe viitor, vă rog să includeți în raportul dumneavoastră și seriile cutare-și-cutare”.
Mbon, seriile respective - pe care le cerea pentru prima dată - le putea afla singură din două click-uri de mouse, dar să n-o suprasolicităm, mititica de ea. A doua zi, trimițând raportul, adaug încă o coloană în tabel și introduc seriile cerute.
După vreo oră...
”Stimată Frau N.,
revin cu solicitarea de-a include în raportul dumneavoastră și seriile cutare-și-cutare. este foarte important acest lucru pentru că bla-bla și insist să țineți cont de indicațiile mele, bla-bla”.
Deconcertant a fost nu atât faptul că-i trimisesem - d'ohhh - seriile cerute, dar în E-mail pusese și un printscreen cu raportul meu, în care seriile se vedeau negru pe alb. Alo, madam!
”Stimată Frau Orbulgăinescovici,
seriile solicitate au fost deja incluse în raport. Le-am colorat cu roșu în printscreen-ul pe care mi l-ați trimis”.
... fi-ți-ar orbu' găinii de râs să-ți fie, cucoană. Na, poate cu roșu le vezi mai bine.
Le-a văzut, s-a scuzat, case closed. Sper că și-a făcut și-o programare la oftalmologul de găini.
2) În altă zi, recomand în raport stornarea unor comenzi, care - din motive de lipsă iremediabilă pe stoc - nu puteau fi expediate.
”Stimată Frau N.,
sunt de acord cu soluția propusă de dumneavoastră. Puteți storna comenzile respective, dacă nu s-au stornat de la sine între timp”.
Am căscat ochii. Ce zici tu acolo, draga mătușii? ”Dacă nu s-au stornat de la sine”? Adevăru-i că atâta bun-simț ar putea avea și comenzile alea, să se storneze singure și să nu mă mai bată la cap. Sau cine știe, eventual chiar se soluționează și se trimit din proprie inițiativă. Poate-mi aduc și-o cafea înainte să plece-n galop către clienți.
Aristița Orbulgăinescovici nu e singura căreia-i defilează pitpalaci prin mansardă. Într-o postare viitoare, vă povestesc despre-o colegă de-a ei: onorabila Eufrosina Habarnamescu.
Postări
6 comentarii:
=)) mi-a luat ceva pana i-am citit numele :)))
un habarnescu de asta am si eu, dar e voit habarnescu, ii explici si zice "nu am inteles, explica-mi ca la prosti", mai explic de 10 ori, el tot nu vrea sa inteleaga. Jur ca nu vrea sa inteleaga. Si doamne iarta-ma sa trebuiasca sa isi faca treaba, ca cere oricui altcuiva sa o faca. Eu il ignor, ca si el ma ignora, nici "buna dimineata" nu da, nu vb cu mine decat cand are treaba.
Sa iti mai spun ca a adus ciocolata de la el din spania, si a rugat doar 2 colegi din spatele meu, pe mine ignorandu-ma cu success, deci jur ca nu sunt mica, iar burta mea imensa de butoi de 100l ma face practic .. sa zic "fluorescenta". asta a fost picul care a umplut paharul!!!! totul pana la ciocolata.
Cris
Vai de capul meu! Nu există posibilitatea să îi trimiți un mail în care îi subliniezi, că schimbul ăla de misive, doar pentru că ea nu vede ce e evident, e contraproductiv, vă mănâncă timp important, iada-iada-iada... Aș face probabil, ca un fost iubit de-al meu,într-o situație similară, a pus mâna pe telefon și a numit-o pe individă "vacă proastă" apoi și-a dat demisia! :))
Nu m-ar ține nervii! Ești un monument de Zen, felicitări!
Ce țopârlan puturos! Frate, unde-i găsesc p-ăștia...
Dar dacă tot n-a înțeles după ce i-ai explicat ”ca la proști”, oare ce spune despre el treaba asta? :D
Am vrut să-i scriu mai dur de-atât, dar nu m-a lăsat șefa, cică să rămânem politicoși :))) Tot noi! Nu mai spun că mă apucaseră spumele pornind chiar de la exprimare - ”insist să țineți cont de recomandările mele” - da' cine te crezi, frate??? Chiar dacă aș fi uitat, cum naiba să scrii așa, unde te trezești, la armată?
Zece puncte fostului tău, trebuie să fie foarte mișto să poți face așa ceva! :)))
O Doamne, colegii precum Aristita chiar te pot face sa iti pierzi mintile. :)
Adevăr grăiești :)) Norocul ei (sau al meu) că nu comunicăm decât prin E-mail, altfel tare cred că la un moment dat aș ajunge să fac precum fostul prieten al lui Carmen, din comentariul de mai sus :))
Trimiteți un comentariu