luni, 23 septembrie 2019

Apocalipsa a fost la Premiile Emmy 2019


Spun din capul locului că n-avusesem nici cea mai vagă intenție de-a scrie despre ținutele pupezelor prezente la Premiile Emmy. (Vă-ntrebați de ce le fac pupeze? Un bob zăbavă... Când o să vedeți imaginile, o să mirați că nu le-am zis găini jumulite). Așa, deci n-aveam de gând să scriu despre asta, n-am mai făcut-o niciodată și nu e un eveniment de amploarea Oscarurilor sau Globurilor de Aur, să zici că ar incita curiozitatea. 

Numai că. După ce-am văzut câteva imagini de pe covorul roșu, am decretat că nu-i drept să mă minunez de una singură. Și de asemenea, mai fac o precizare: în general, nu prea am habar cine-s duduile. În retrospect, cred că nici designerii nu știau, altfel probabil le-ar fi dat ceva mai acătării să pună pe ele. 

Acestea fiind zise, păzea că-ncep. Și-ncep cu una pe care am recunoscut-o (click pe imagini pentru a le mări, dar numai dacă știți sigur că vreți să le vedeți mai bine. Eu v-am prevenit).


Bag seama că lui Gwyneth Paltrow i-au zis s-aducă de-acasă niscaiva mături ca să primenească locul. A stat dânsa în poziția lotus, a cugetat profund, a sorbit un smoothie de migdale proaspăt ”hidratate” (adică ținute-n apă, nu vă lăsați impresionați) și de ciuperci shiitake (nu întrebați! Ea zice că-s miraculoase, deși cred că mai degrabă le prizează) și și-a tras pămătufurile pe mâini. 
Ce să zic, efectul e sublim, mi-am adunat maxilarul de pe jos și cred că din el mi-a căzut și-un pește de la mari adâncimi. 


Asta așa, de încălzire. Dacă vă uitați la prima din ele, o să-nțelegeți de ce marmota  nu mai învelește ciocolata-n staniol: că nu mai are, d-aia. Staniol, vreau să spun. L-a rechiziționat doamna asta și și-a croit din el rochiță cu fundiță. Adevăru-i că la cât de entuziasmată pare, cred c-o strânge staniolu' sau ceva...
Aia din mijloc a șterpelit perdelele de la merceria din Sălăjan. Partea de sus trebuie că e din vreun sac menajer. 
Cât despre cea din dreapta, și-a tras rochie cu aerisire la buric. Sper că nu s-a aplecat, că risca să-i curgă rochia cu totul (”pe umeri rochia-i curge râu”, cum ar zice băieții de la Talisman).

Stați, nu fugiți, că mai am. 


Cam greu de spus ce s-a întâmplat cu Amy Adams (a doua - și cea din urmă - pe care-am recunoscut-o), ea de obicei e un exemplu de eleganță și bun-gust. Cred c-a băut după Gwyneth și, de emoția ciupercilor, a confundat cămașa de noapte cu rochia de seară. Care cămașă pare și ea cu vreo 2 numere mai mare. Stați că mi-am dat seama de la cine-a luat-o, v-arăt mai jos. 


Una dintre aceste trupeșe 🙄 cetățene probabil e stăpâna cămășii de noapte pe care-o poartă Amy în imaginea de sus. Aș paria pe cea din dreapta (care-ar trebui să-și concedieze stilistul, în caz că are vreunul). Ultimul lucru de care aveau nevoie umerii ăia grăsuni era să fie lăsați descoperiți și puși în evidență de bentița din jurul la fel de durduliului gâtlej. 
Trecând la cea din mijloc .... dacă o vedea lupul din ”Scufița Roșie”, garantat devenea vegan. Iar aia din stânga arată fix ca o... Tanti Cocuța de la APACA. Inclusiv sandalele.

Acuma, că sunteți antrenați, vine artileria grea.


Parol, eu aș vrea să spun câte ceva despre fiecare. Despre fundele gigantice și atârnânde ale primeia, despre grămada aia de material inform care ține loc de top de la a doua. Dar mă uit la tipa din dreapta și... uitată rămân. A telefonat Apocalipsa și-a reclamat că i s-a furat combinezonul.
(Acu' serios, pricep și eu ce vasăzică ținute cu tematică. Însă nu cred că despre asta e vorba în cazul sinistroșeniilor de mai sus).


Când mă uit la prima tipă, nu pot să nu mă gândesc la caracterizarea pe care i-ar face-o doamna Rodica Ojog-Brașoveanu: ”mi-a zâmbit de sub tramvai”. Ziceți voi că nu i se potrivește la marele fix. Individa din mijloc ar fi nimerit-o relativ bine, dar aripioarele alea ruinează tot farafastâcul. O fi crezut că la Premiile Emmy se înoată? 
A treia gagică tot la doamna Ojog-Brașoveanu mă duce cu gândul: ”avea o față de confort trei”, ar fi zis și dreptate ar fi avut. Nu știu ce-i cu mânecile alea plouate, o fi vrut și ea aripioare ca vecina, dar pesemne rămăseseră fără material. 

Și-acum, la final, vă prezint campioana absolută. Doamna Apocalipsa a protestat că ăsta-i fault în careu, nu se face așa ceva... orișicât.


Aceasta fiind Lady Bug, doamnelor și domnilor. Omul-Păianjen ar vrea s-o ceară-n căsătorie, dar Batman a zis că, având în vedere coarnele alea negre, crede că ar putea fi destinată lui și o revendică. Într-un colț, Edward Omul-Foarfece meditează adânc.

8 comentarii:

Anonim spunea...

:'-) You made my day!

Petronela spunea...

Aolioooo... La fix se potrivește aia: Rău mă dor ochii, mă dor... :D
Noroc că povestești tu cu talent că aș fi renunțat de la prima varză prezentată :D

Adi spunea...

Ce-am mai rîs! Anyway, ma bucur tare pentru Fleabag, unul din preferatele mele!Daca o sa te uiti vreodata, mi-ar placea sa-ti citesc impresiile:)

Greta spunea...

Always a pleasure! :)

Greta spunea...

Dar vezi ce-ai fi pierdut, vezi? :D

Greta spunea...

Am citit despre serial și sună interesant :) Foarte posibil să-l urmăresc și, dacă da, o să scriu despre el :)

Anonim spunea...

"...si-n fundul unui palat de marmura, doi insi gâdilau o ridiche." Doar atat mai lipsea din incheiere! :)))
Textul tau m-a salvat de la una bucata trauma complexa, dar nu m-a scapat de intrebarea existentiala: tantile aistea n-au oglinda?!
Ada

Greta spunea...

Genială expresia, n-o știam, am râs cu lacrimi :)))))
Cât despre oglinda ăstora, cred c-a intrat 7 ani în grevă :D