Proverbiala căruță s-a răsturnat la Paris

Mare-i Grădina și mulți (pretind că) muncesc prin ea... Băi, și eu care ziceam că niște unii de la fosta firmă sunt cam cu sorcova.

Astăzi la amiază, un coleg boscorodea niște gâște. Între timp am ajuns și eu să-mi dau seama cât de blonde sunt respectivele, să nu le fie de deochi, ptiu, ptiu. Deja fac alergie la mail-uri care încep cu ”bună, nu înțeleg asta foarte bine...”. Ce să zic, dacă nu înțelegi, dă-ți în judecată strămoșii... 🙄 În tot cazul, momentul de azi a fost epic. 

Ce se întâmplase - se transmiseseră niște informații referitoare la câteva erori sistemice și cu toții fuseserăm asigurați că gâștele lucrează intens la remedierea lor.

Plictisit să tot dea refreh-uri în zadar ori de câte ori ni se spunea că acum ar trebui să meargă, unul dintre noi a mormăit ceva de bine la adresa gâștelor și le-a scris, explicându-le că orice ar face oricine de funcționat tot nu funcționează și asta are, desigur, impact.

În ovațiile publicului, intră-n scenă o gâscă.

”Ceea ce ne scrii mă miră foarte mult, pentru că eu personal nu-mi amintesc să mai fi văzut eroarea asta până acum”, scrie ea cu demnitate. 

Păi dacă ți-oi fi pus ochelarii invers? Că pe mail ai primit-o, poftim dovada. 

”Dar bine, înțeleg că e urgent...”.

Aplauze.

”... așa că vom încerca din nou să procesăm”.

Stai, ce? Păi pân-acuma ce-ai făcut, n-ai tot încercat?

”Vom încerca o nouă abordare”, veni răspunsul prompt.

Stop-cadru! Colegul ne-a arătat mail-ul și pe loc am decretat că, logic, asta înseamnă că până acum s-a ambalat abur. Deosebit de eficient, nu așa oricum.

Drept pentru care. Colegul, care tocmai luase un radar ieri dimineață, a decis că nu va plăti amenda și va încerca ”o nouă abordare”.

Asta ne-a băgat la idei și am început cu toții să ne gândim ce-am putea să nu plătim. Încă nu ne-am hotărât, dar sunt încredințată că vom da dovadă de nețărmurită creativitate. 

Poftim cultură, nu-ți amintești ceva ce se tot spune de-atâta vreme, în schimb încerci o nouă abordare... 😳