Suntem plini de drepturi, ca pisica de purici

Asta e una dintre extrem de rarele ocazii când pun titlul unui articol fără să fi scris măcar un rând din el. Propoziția din titlu e gândul care-mi tot trece prin cap de ieri, de când am citit pe Facebook niște postări pline de revoltă legate de faptul că începând de mâine se va impune (și) în România obligativitatea de a-ți furniza datele personale când mergi la o terasă. În articolul ăsta e prezentat totul în detaliu. Ideea fiind desigur aceea ca, în eventualitatea în care cineva care-a fost acolo e depistat pozitiv, să se poată investiga și trimite la testare pe toți care-au fost prezenți la terasa respectivă, în acea zi. 

De ce am zis că ”și” în România - în alte țări se procedează așa de câteva săptămâni deja, v-am povestit cum a fost la coafor. Și am avut aceeași experiență și la terasa la care am mâncat când am fost săptămâna trecută în stațiunea de la Marea Nordului. 

Evident, la ai noștri ca brazii... stupefacție și maximă indignare. Care sunt ei cetățeni europeni și AU DREPTURI.

• Ni se iau datele, săriți! Sigur le vor folosi în alte scopuri! Nino-nino!

• Asta nu e decât o scuză ca să ne dea și mai multe amenzi, dom'le.

• Ne trec în registre că bem o bere! Abuz! 

• Nu ne mai ducem la terase! Boicotăm!

Da' n-aveți decât să boicotați până poimarți, îmi vine mie să le zic. Numa' bine, mai puțini nătărăi în spațiul public... 

Pardon, nătărăi CU DREPTURI.
Reversul e că proprietarii teraselor (și, prin ricoșeu, angajații lor) vor avea de suferit, fiindcă ei au nevoie de consumatori ca de aer; eu sper totuși că nu-s foarte mulți de-ăștia care vor să aibă numai DREPTURI... 

Evident, în condiții normale, o asemenea măsură ar fi un abuz și indignarea vajnicilor cetățeni ar fi absolut justificată. Dar situația în care ne regăsim de vreo 3 luni poate fi considerată oricum, numai normală nu. Și am convingerea că, în condiții care vizează sănătatea publică și, extrapolând, siguranța națională, măsura asta își găsește justificare legală.

Am încercat și eu să le elucidez câtorva dintre ei de ce se face asta. Adică nu-s nici eu tocmai încântată de ideea de a-mi da numele și numărul de telefon (atât s-a cerut la terasă), eventual și adresa (cerută la coafor). În același timp însă, dacă m-am aflat în proximitatea unui om testat pozitiv, personal mi-aș dori să știu asta, ca să mă testez. Și fără aceste date, nu aș avea cum să aflu.

”Eu o să dau date false”, a anunțat unul, bubuind plin de demnitate de marea-i inteligență. Ce să zic... dacă atâta te duce mintea, atâta faci. N-am ce să comentez mai mult. 

Tot citindu-i pe-ăștia cotcodăcind că AU DREPTURI, ajung la concluzia că de fapt deviza lor e ceva de genul ”eu lupt pentru dreptul altora de-a se îmbolnăvi (eventual de-a rămâne cu sechele sau chiar de-a muri), din cauza unor inepți ca mine”.

Și nu înțeleg.... se iau tot mai multe măsuri de relaxare, dar cuvântul de ordine este TREPTAT. Azi un pic, mâine mai mult, săptămâna viitoare și mai mult. Bunăoară se redeschid plajele, terasele, s-a eliminat declarația pe proprie răspundere. Se fac pași, puțin câte puțin. De ce nu au deloc răbdare? Ce naiba-i mână așa, ca pe niște oi zănatice? Că vai, de ce nu ne lasă să stăm la terasă câte zece persoane la aceeași masă, ci numai câte patru. De-aia! Acum o lună nu v-ar fi lăsat decât câte doi, dacă nu puteați dovedi că locuiți în aceeași casă.

E chiar atât de greu să pricepi - și să respecți! - niște reguli care de fapt te ajută și pe tine, Ionică cel Viteaz și colcăind de DREPTURI, să fii în siguranță?

Edit:
Nu pot să nu v-arăt asta. E vorba de o doamnă ceva-politician de la PNL, nu știu exact cu ce se îndeletnicește... care, pe tema acestor măsuri de colectare a datelor în vederea unei eventuale anchete epidemiologice, cuvântează astfel:
” E vremea ca acest virus să fie considerat 'de-al nostru' și să trăim sau să murim cu el, dar liberi.”

Liberté , Egalité, Prostié 🙄