Status Dentist: ✅, Status Coafor: ✅

Citind-o mai devreme pe Miruna, am realizat că am ”bifat” cele două programări, exact în ordinea la care face și ea referire: stomatolog (în urmă cu 3 săptămâni) și azi, coafor. Orice conexiune cu faptul că mă simt din nou om nu este deloc întâmplătoare 🙄 În fine, glumesc, da' nu de tot.

(Se impune precizarea că aici în land nu a fost lockdown, iar cabinetele stomatologice au funcționat la parametri normali - cu măsurile de precauție de rigoare, cum ar fi dozatoarele cu dezinfectant la intrare și faptul că toată lumea poartă permanent măști, inclusiv în afara cabinetelor).

La dentist a fost prima vizită de când m-am mutat (precedenta fiind în iunie anul trecut, înainte de-a părăsi Bayreuth). Având în vedere lucrările destul de serioase din intervalul 2017-2019 (implanturi, plombe, controale și curățat profesional regulat), precum și faptul că nu depășisem intervalul recomandat de jumătate de an între controale decât cu patru luni, mă legănam oarecum în iluzia că totul e ok și n-am nimic de făcut în afară de curățat.

Vezi să nu. La controlul de după curățat s-a terminat cu legănatul și cu iluzia.

- Aha, Frau N., aici aveți o carie, uite încă una, aici pare de asemenea să fie ceva dar nu se vede clar, hm, să facem o radiografie.

Facem.

- În mare e totul ok, dar aveți nevoie de trei plombe și două coroane. 

Ce zicea? Că-n mare e ok? Cu multă indulgență, poate. Sau om fi dând sensuri diferite lui ”ok” ăla.

Am rezolvat plombele într-o singură ședință (pentru că n-aveam chef să-ntind pelteaua), coroanele urmează.  Oh boy, what a joy 😏

(Și nici măcar consolarea unui dentist gen Alain Delon, asemeni celui pe care l-am avut ani de zile în Bavaria, n-o mai am. La cabinet lucrează un cuplu și-am fost repartizată la ea, meh. Aș fi putut solicita programare la el, dar mi-a fost nu-știu-cum 😒).

Că veni vorba - ați observat că stomatologii tind să se comporte precum meseriașii ”pfff, ce-a făcut aici colegul dinaintea mea”? Mă rog, n-o zic ei chiar așa, în sensul că formulează mai diplomatic, dar ideea cam tot aia e.

Într-o notă mai veselă, azi am răzbit la coafor. Previzibil, n-a fost ușor să obțin programare, iar cea mai recentă se anulase întrucât salonul fusese închis timp de o lună și jumătate. Ladies, cred că mă înțelegeți când vă spun că nu-mi mai suportam podoaba capilară. Vorba vine, că nu prea mai era podoabă. Rădăcini crescute peste pragul meu de toleranță, vârfuri despicate, prea lung pentru a-l mai suporta pe umeri, dar prea scurt pentru a prinde o coadă din care să nu lunece șuvițe... grrr). 

La coafor au mai multe reguli, care mi s-au comunicat când am sunat pentru a mă programa:

- purtarea obligatorie a măștii;

- completarea obligatorie a unui formular cu datele personale (nume, adresă, număr de telefon și data programării), pentru ca-n eventualitatea că e cineva diagnosticat cu parascovenia, să fie contactați toți care-au fost la salon în ziua respectivă, în vederea testării;

- fără servicii din partea casei (adică fără apă sau cafea și fără reviste).

Măsuri de bun-simț, consider eu. Dar nu toată lumea e de părerea asta; coafeza mi-a povestit că au avut clienți care-au refuzat să poarte masca, nu voiau să-și dea datele și li se părea scandalos că nu primesc ”nici măcar un pahar de apă”. 

”Asta deși am explicat fiecărui client în parte, când a dat telefon să se programeze. În final au acceptat toți, când li s-a spus că numai așa pot beneficia de serviciile salonului”.

Mde. Peste tot sunt și de-ăștia... 

(și da, inclusiv teoria conspirației vaccinului și-a Cincigeului e răspândită aici. Păi ce, nemții or fi mai cu moț?)