Dispută semantică & absență motivată

EDIT, 09 august

Vă rămăsesem datoare cu răspunsul referitor la opinia mea în dilema semantică. Vă mulțumesc pentru opiniile voastre și vă aduc la cunoștință că am pierdut pariul. Eram - și încă sunt, de fapt - de părere că cele două expresii sunt sinonime. Dar majoritatea mă contrazice (inclusiv jupânul consideră că mă înșel), așadar... mă voi gândi la voi când voi consuma langusta 🙄

 

 

Pentru următoarele zece zile voi lipsi (motivat, parol! Și sper să fie bine unde ne ducem, de fapt sper să fie mai mult decât bine - nădăjduiesc să fie superb, minunat, reconfortant, să se spele stresul și oboseala ultimului an). Iar până mă-ntorc, vă las cu o dilemă de ordin semantic, despre care abia aștept să vă citesc părerile.

Totul a pornit de la o mică ciondăneală cu o prietenă de-a mea, ciondăneală în urma căreia am pus un pariu. 

Așadar, întrebarea este dacă expresia “a percepe pe cineva cumva” este sinonimă cu “a considera pe cineva cumva”. Ca să nu existe dubii, iată un exemplu concret - discutând despre cineva într-un context oarecare, am ajuns să ne contrazicem pe o chestie de genul: dacă “mereu am crezut că X vrea să stea în mediocritate” este echivalentă cu “am considerat-o mereu pe X o mediocră”. 

Sunt receptivă la argumente pentru ambele categorii și, până voi fi citit părerile voastre, mă abțin de la a preciza care e poziția mea în chestiunea asta. Dar chiar sunt foarte curioasă cum vedeți voi lucrurile. Să zicem că am o părere foarte bine cristalizată, pe care evident că o pot și argumenta, dar cunoștințele comune pe care le-am întrebat până acum nu îmi dau dreptate. Iar dacă pierd pariul, trebuie să mănânc o langustă. Fapt cu greu imaginabil, vă zic 🙄

Așa. Despre destinația noastră de vacanță, pot spune că e într-unul din cele mai frumoase locuri din Europa - Insula Creta - și sper din tot sufletul să fie totul bine. Încă nu am curaj să mă bucur, am schițat un plan cu niște obiective și planuri de vizitare, dar cam cu jumătate de inimă. Lucrurile arată încă bine acolo din punct de vedere al porcăriei care-a dat peste cap întreaga planetă, însă nu pot fi pe deplin relaxată. 

Iar convorbirea telefonică pe care-am avut-o mai devreme cu o veche amică nu a fost de natură să îmi îmbunătățească starea de spirit. 

”Ah, deci plecați totuși... Mă gândeam că poate amânați. Dar în fine, dacă plecați, plecați. Numai că au arătat la televizor că în hotelurile din Creta nu s-a făcut bine dezinfecția și-au apărut șobolani. Dar poate la voi nu va fi așa. V-ați documentat ce trebuie să faceți înainte de plecare? Aha, un formular, am înțeles. Și la întoarcere? Cum adică nimic, nu e nevoie să fiți testați când reveniți? Ba au arătat la televizor. Nu, numai cei care se întorc din țările aflate în zona roșie, ci de peste tot. Și toți oamenii sunt obligați să plătească. Hmm, și chiar dacă totuși nu e așa, poate se schimbă până vă-ntoarceți voi”. 

Aaaaarrrrggghhhhhh!!!!! 🤬🤬🤬🤬🤬🤬🤬🤬🤬🤬

Nu e prima dată când face asta. Acum exact 2 ani, înainte să plecăm în Mallorca, ne-a servit aceeași doză de ”optimism”, zicându-mi că-n Mallorca nu te duci vara și nu te duci ca să faci plajă (dar când? Iarna? Și ca să ce? Să dresezi broscuțe?) și adăugând că vacanța va fi ”eine Katastrophe”, că nu ne vom putea relaxa, că va fi nu-știu-ce muzică enervantă etc.

La revenire, i-am zis că n-a fost nicio Katastrophe, muzica aia nu ne-a deranjat deloc (în partea noastră de stațiune era liniște pe timpul nopții), am făcut și plajă, ne-am și plimbat și ne-am relaxat foarte bine. ”Nu am spus că va fi Katastrophe, Greta! Și nu înțeleg de ce spui că nu a fost muzică deranjantă, eu știu că mereu e!” 🙄

Nu știu când o să mă lecuiesc de la a-i mai spune ceva, indiferent ce și, în general, de-a o mai suna. Grrrmpfff.

Să fiți bine, oamenii mei. Ne citim după 6 august. Cu, nădăjduiesc, povești minunate și pline de culoare. Și trag nădejde ca-n urma opiniilor voastre pe tema disputei semantice, să scap de îngurgitat pe cumătra langustă 😃