La bâlci, mai ca bătrâneii

Nu cred să existe vreun oraș german unde să nu se organizeze anual cel puțin un bâlci, adesea chiar de mai multe ori pe an. Vă povesteam (cu mai mult de un deceniu în urmă, ce-i drept) despre experiența noastră la bâlciul care se organiza cu regularitate în Bayreuth, unde locuiam pe atunci. În general nu ratăm astfel de experiențe, fiindcă reprezintă o binevenită abatere de la cotidian și ne oferim câte-un mic dezmăț răsfăț gastronomic. 

În Hamburg se desfășoară un astfel de bâlci de trei ori pe an - în primăvară, vara și pe final de octombrie. Durează câte patru săptămâni și niciodată n-am fost de mai multe ori pe an. De obicei primăvara și toamna plouă, așa că mergem vara. O singură vizită e suficientă, altminteri ar fi redundant. 

Am mers acum două săptămâni, într-una din puținele zile însorite din ultima vreme. S-a dus vara asta aproape ca și cum n-ar fi fost... 

Ca de obicei, am început prin a da o tură, mai mult ca să ne facem idee ce-am vrea să mâncăm. N-aveam intenția să ne dăm în niciuna dintre mașinării; pentru unele suntem prea bătrâni, pentru altele prea sensibili. Dar de căscat gura n-aveam nicio problemă. Bunăoară, am descoperit acest mesaj plin de tâlc 🤭. Cine-ar putea contesta așa ceva?

Nu pentru prima dată, am constatat că s-au înmulțit mașinăriile unde ești sucit în toate părțile, hâțânat de aproape ți se strămută din loc toate organele și dat în repetate rânduri cu cracii-n sus. Cred că ăștia s-or fi inspirat din basmele alea fermecătoare cu ”... unde-ți stau picioarele, acolo-ți va sta și capul” 🙄. Simțeam că ne apucă amețeala numai cât ne uitam la ele. 

O singură dată în viața noastră (de cuplu) ne-am dat într-o dihanie de-asta de te răstoarnă: în prima vacanță împreună, la Mamaia, în vara anului 2005. În mod miraculos și pe undeva surprinzător am reușit să păstrăm conținutul stomacului acolo unde-i era locul, dar eram cu 20 de ani mai tineri, deh. Chiar și așa, ne-am zis că a doua oară nici că mai repetăm figura. 

Am contemplat diverse chestii inofensive, fără a ne trezi curiozitatea niciuna dintre ele. 

Ne-am uitat de pe margine la jocurile alea unde nu prea ai șanse de-a câștiga ceva consistent (tras cu arcul, aruncat mingea de baschet la coș, darts cu baloane, pescuit de rațe sau agățat jucării de pluș cu un fel de clește). Dintre toate, asta ultima ni s-a părut cea mai neobrăzată, adică nici măcar nu se chinuiau să simuleze că ai avea o cât de mică șansă. Cleștele prindea jucăria și te lăsa s-o ridici puțin, după care, întâmplător 🤨, se desfăcea și jucăria cădea înapoi. Poftim de bagă altă fisă ca să încerci din nou, numai pentru a avea parte de același deznodământ. 

Și cu toate astea, erau destui oameni bucuroși să-și dea banii pe păcăleala asta. Mă depășește. 

Ne-am mai frăsunit și până la urmă am dat peste o mașinărie care ne-a atras atenția; părea deopotrivă interesantă și inofensivă, fără zgâlțâieli și dat cu cracii-n sus. Așa că ne-am aventurat. 

În caz că sunteți curioși cum ni s-a părut: am fost bucuroși că nu a durat decât trei minute 😀. Așa inofensivă cum părea, ceea ce nu luaserăm noi în calcul era curentul, destul de puternic la altitudinea și viteza respective. Au fost vreo câteva momente în care am închis ochii. 
Am coborât foarte ușurată că s-a isprăvit parascovenia și-am aflat că omul meu experimentase exact aceleași senzații. 
Ok, am zis, e clar că suntem prea bătrâni inclusiv pentru chestia asta, să ne fie învățătură de minte. Hai mai bine să-mbucăm ceva. 

De arătat arăta foarte apetisant, însă doar arăta. Cartofii erau tari, friptura cam ațoasă, cârnatul banal, sosul ciupercilor ar fi putut să aibă și oarece gust, că nu s-ar fi supărat nimeni. 

- Ne dăm și-n roata mare?
- Păi doar pentru aia ne mai țin curelele 😀. 

Și ne-am dat. Lent, bătrânește, așa 🤓 . Haștag #NuNeZdruncinați. 

Bâlciul este destul de mare, l-am contemplat de sus - inclusiv rulotele în care au dormit timp de o lună oamenii care lucrau aici. 

Trăgând linie a fost frumos, distractiv, ne vedem la anu' și nu ne mai dăm în alte minuni exceptând roata mare că am îmbătrânit, maică.