Salată de weekend (68)

Ultima salată pe vara asta, când a mai trecut un anotimp? Parcă mai ieri era primăvară. În sfârșit, e încă prematur pentru salată de murături, așadar facem ce putem. 
(Off topic: în ceea ce mă privește, nu există salată mai bună decât cea cu roșii, ceapă verde și feta. Hrana zeilor, vă spun. Asta că tot vorbim de salate și amestecăm pe-aici în castroane). 

🍅 Un coleg, agasat:
- Cutărică mă sună de enșpe ori cu mereu aceeași tâmpenie. Cum naiba scap de el?
- Roag-o pe Greta să-i cânte ceva.
Ei, las’ că pe mulți am să popesc și eu 😏. 
Acuma la drept vorbind, știu că n-o să ajung să cânt pe scena de la Carnegie Hall în viața asta (de fapt, nici la căminul cultural din Cocârlate. Și nu doar în viața asta, ci probabil nici în următoarea, c-o să am alte treburi). Pe vremea când șefeam la fostul job, obișnuiam să-i ”ameninț” pe colegii de la standurile de ambalare că dacă nu termină cu sporovăitul, m-apuc de cântat. Știți cum se făcea liniște? Un ac dacă ar fi căzut pe jos, l-ai fi auzit. Ăsta e un aspect destul de grăitor referitor la abilitățile mele de Maria Callas 🙄. 

🧅 Într-una din zile, un coleg lucra de zor la o aplicație. Aproape terminase de fapt, am testat și noi, toți parametrii sunt în regulă, simulăm o extracție, asta e ok, pff, aici dă eroare, stai să-ncerc eu ceva, hai c-a luat-o. 
Problemele principale fiind rezolvate, am mai bibilit un pic niște chestii pur cosmetice.
- Să mai umblăm puțin la contrast, că nu se văd submeniurile aproape deloc.
- Roșu? 
- Mmm, nu, parcă e prea abraziv. 
- Ba mie-mi place roșu, uite, așa.
- ... păi ăla nu e roșu.
(Pentru conformitate, asta era nuanța). 
- Ba e roșu toată ziua. 
- Mbine, cu foarte multă imaginație... 
N-am reușit să ajungem la un consens, dar culoarea aia arăta bine, deci a fost votată. Eu mi-am adus aminte de niște discuții cu jupânul - niciodată nu ne-am pus de acord în privința culorii cămășii pe care-a purtat-o la prima întâlnire. Bărbații și culorile sunt pe două planete diferite, iată, se confirmă din nou. 

🧀 În altă zi, unul dintre colegii noi analiza niște poze cu o defecțiune la roți. 
- Nu-mi dau seama dacă treaba asta e consecința folosiri improprii a frânei de mână, sau e uzură. 
Astfel de enigme sunt foarte pe gustul meu. De-a lungul anilor, am învățat enorm doar binoclându-mă la fotografii și călărind lumea cu întrebări. 
- E uzură, din motivele cutare și cutare.
Inginerul meu preferat prinde discuția și vine să se uite.
- Da, cum zice Gretel, e uzură toată ziua. Sunt mândru de mine. 
- Ha? De TINE? 🤨
- Logic. Am predat eficient. 
'nfine. E și ăsta un adevăr, ce pot să mai zic de-acuma 😁.