Salată de weekend (XXXVII)

Iar a trecut ceva timp de la ultima salată, însă asta de azi măcar are niște ingrediente oarecum mai... inedite. Vorba aia, rar, da' bun.

1) La serviciu e minunat și prea-sublim. Mai mult sau mai puțin. Toată săptămâna asta am visat numai chestii legate de job… care chestii au culminat cu visat un coleg (arab) de la Paris azi-noapte, spunându-mi să nu mă mai stresez.  Mda, ca și cum așa ceva ar fi posibil când e vorba de mine. În sfârșit. Simt o nevoie fulminantă de-a ucide un client care e întruchiparea aroganței, a nesimțirii și-a imbecilității. ”Să ne pupe în fund”, a zis un coleg azi, când le-am povestit ce îndrugă ăla. Eficiență germană, mno. Personal, am viziuni cu dobitocul înfoliat în saci de plastic, precum în serialul ”Dexter”.

2) Creveții au fost (iar) amânați. Pasămite colega - era să zic ”mama creveților”, dar să trecem peste asta - ne-a explicat că nu-i mai poate aduce, pentru că au ajuns la maturitate și nu le-ar mai prii transferul. Trebuie să așteptăm să se împuieze, că numai puii pot fi mutați fără să le dăuneze schimbarea de mediu. Tiii, ce cunoștințe elevate am căpătat, să mă pup eu de zooloagă. 

3) Cu aproape două săptămâni în urmă - când am schimbat prefixul, that is - am fost cu jupânul la o terasă în Hamburg să mâncăm ceva. Asta nu e foarte interesant. 

Ce era cu adevărat interesant am descoperit acolo unde și regele se duce pe jos, mai exact această imagine cu instrucțiuni de folosire a periei de toaletă:

De la stânga la dreapta:

Complet greșit.
Aproape corect.
Absolut corect.
E fascinant să-ți imaginezi de ce-a fost nevoie de asemenea instructaj... sau mai degrabă nu 🙄

4) Mâine se-mplinește un an de când am început job-ul actual. E doar un simplu gând. N-am niciun sentiment anume legat de asta, altul decât mirare că n-am plecat. Am vrut s-o fac de nenumărate ori, tot mi se părea că nu e pentru mine, că n-am nicio satisfacție, nicio plăcere. Mă rog. Tot acolo mă aflu, s-au schimbat unele lucruri - în bine, se poate spune - și e posibil să mai stau o vreme. Dar nici vorbă să fi dezvoltat o pasiune pentru domeniu.

5) Dacă n-avem clienți, mâine vom primi în schimb vizita unui șoarece. Da, nu vă uitați așa la mine, șoarece am zis. Îl aduce o colegă la birou. Ne-a istorisit că e animalul ei de companie momentan și pentru că pleacă din localitate în weekend, nu dorește să lase singură vietatea. Creatura va sta în cutia ei de lemn și va mânca iarbă uscată specială, amestecată cu bucăți de măr uscat. 

Adică mă rog. Ar face foarte bine să stea în cutia aia 🙄 Vă țin la curent cu evoluția situației. Cred totuși că prefer creveții.