Salată de weekend (52)

Nu știu dacă știați, însă au trecut 5 luni de la ultima salată. Ok, dacă nu știați nu e atât de grav, că și eu pierdusem socoteala salatelor. Ce-i drept, nu-mi imaginam să fi trecut atâta vreme, dar mno. Și chiar dacă e sfârșit de weekend, cred că merge salata și luni dimineață. Uitați, pun și-o cafea alături (la metru, cum altfel): ☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕.

1) Săptămâna asta fost-am la Anvers și Rotterdam și n-am avut timp de nimic altceva în afară de ceea ce era plănuit: audituri la mai multe ateliere și vizitat clientul meu principal (pe care l-am mai pomenit ocazional pe-aici: Dear, also known as Pandelică). M-am achitat cu bine de toate treburile, am avut feedback-uri pozitive și discuții interesante, toate bune, doar că seara picam lată la hotel - asta după ce mai lucram câteva ore după revenirea din vizite, că n-am avut backup pentru perioada deplasării.
Am văzut (ceva din) portul Rotterdam doar din cameră; de frumos arăta minunat, dar cine să mai fi avut energie și pentru turism?

Discutând cu cineva despre cum a fost pe-acolo și ce-am făcut, persoana s-a arătat foarte contrariată - ba chiar nițel scandalizată, aș putea spune - aflând că n-am făcut nimic pe unde-am umblat, în afară de muncă. ”N-a fost timp de nimic altceva”, explic. ”Eeeeei da, cum adică n-a fost timp?! Adică tu ai fost în Belgia și Olanda și n-ai vizitat nimic? Păi de ce te-ai mai dus?!”. Errm... să muncesc, d-aia m-am dus și asta am și făcut. În fine, am încercat să elucidez, n-am prea reușit.... iar încercarea mea de-a spune că totuși, pe unde-am umblat a fost interesant a eșuat. Dacă n-am făcut turism, nu era demn de-a fi povestit. 

2) Nici hotelurile de 4 stele nu mai sunt ce erau. La Rotterdam mi-a fost frig în prima seară, deși am dat termostatul la 24 de grade. M-am gândit să sun la recepție, dar mi-era prea somn. Am făcut un duș fierbinte, pus două pături pe mine și basta. Dimineață i-am comunicat recepționistei situația și a fost foarte mirată (”niciunul dintre oaspeții noștri nu s-a plâns”. Ei ce să-ți povestesc, probabil s-au împachetat și ei în două pături sau oaspeții voștri or fi eschimoși 🙄), dar în seara aia am găsit cald și confortabil în cameră. Ca să vezi, a funcționat.

3) Am citit cartea ”Revenge: Meghan, Harry, and the War Between the Windsors”; având numeroase cronici  entuziaste, mă făcuse curioasă, așa că am cumpărat-o în format kindle. A meritat. Foarte bine documentată, multe dintre cele povestite erau în bună parte cunoscute, numai că prezentate mult mai detaliat. Ce pot să zic. Dacă fie și numai un sfert din tot ce s-a scris acolo este adevărat, Harry și prețioasa-i soțioară sunt pur și simplu niște mizerabili, leneși, profitori, manipulatori și mincinoși. Mult peste ce-mi dădusem deja seama, din felul în care s-au comportat până acum.

Dacă ar fi să rezum totul într-o singură idee, ce-au făcut ei e fix ca și cum m-aș duce eu la șefa mea și i-aș spune: ”auzi, începând de mâine nu mai lucrez efectiv nimic, dar rămân angajată a companiei, cu același salariu și aceleași beneficii ca și până acum. În cazul în care nu ești de acord cu mai sus-menționatele condiții, urlu că mă discriminezi pentru că sunt născută în România” 😐.

Urmăresc cu viu interes cum va aborda Regele Charles situația trântorilor ăstora dornici numai de bani și privilegii. Cică-n decembrie apare un documentar pe Netflix, pe care ăștia doi ar vrea cu disperare să-l modifice, tăind la montaj anumite pasaje - se pare că au fost prea slobozi la gură și-au realizat că le poate exploda în față. Deloc surprinzător, șefii Netflix sunt de altă părere și nu vor să schimbe nimic, muahaha 😀.

4) A venit toamna, avem dovleac. Jupânul l-a scobit cu simț de răspundere și l-am scos pe balcon să ne mândrim cu el. Spre deosebire de cel din urmă cu doi ani, ăsta parcă nu mai aduce cu Darth Vader.

Vouă cum vi se pare?

Acestea fiind zise, să ne fie cafeaua fierbinte și săptămâna ușoară 🙂 💪.