Ce câmpi mai batem la muncă

(Paranteză: care s-o mai apuca vreodată de proiecte de genul celui pentru care am fost luna trecută la Paris... că mai bine-mi băgam un băț nu-spun-unde și mergeam cu el târâș 🤬🤬🤬, închid paranteza).

Fiindcă tot e joi mâine (vinerea mică, vorba ăstora), să vă relatez cu ce ne mai îndeletnicim la birou. Când nu suntem ocupați să ne eviscerăm clienții, adică.

☕ Discuție despre cafeaua Kopi Luwak (cea obținută din excrementele unei anume specii de felină, hrănită cu boabele de cafea din soiul respectiv).

- I-auziți, cică e cea mai bună din lume.

- Dar și foarte scumpă.

- Mda. Hai facem chetă.

- Mmm. Meh. Îgh. Mniu.

După cinci minute:

- Mai bine cumpărăm pisica.

Trust un inginer să vină cu soluții practice 😁.

Între timp am aflat că nu e pisică, e zibetă, care e pe undeva înrudită cu pisica, au strămoși comuni sau așa ceva. Feeling informată. De asemenea, unii spun că de fapt n-ar fi o cafea chiar atât de bună, ceea ce nu mă face mai puțin curioasă în privința ei. Tot experimentez eu o dată.

🇫🇷 Când am fost la Paris, m-am opintit să rostesc câteva vorbe în franceză. Așa, din considerație pentru colegii de-acolo. Mi-am flexat neuronii și am izbutit o frază întreagă.
- J'ai été heureuse de vous revoir ici et je serai heureuse de vous accueillir à Hamburg, am glăsuit eu triumfătoare, simțindu-mă foarte încântată de această performanță lingvistică.

La care un coleg (francez, biensûr):

- Bravo! I mean…. you are definitely trying hard.

Excusez-moi? 🧐

Ei, las' pe mine. Data viitoare când mă văd cu respectivul, îi recit poezeaua asta:

Je m'appelle Vasile Mure,

Je été în la pădure.

Quand j'arrive à la maison,

Mândra coucher cu Ion.

Quand j'allez s-aduc ciomagu'

Mon ami sărise gardu'.

Il tombé dans les urzici,

Sur son cur, numai bășici.

Cu intonație și cu dicție, nu așa oricum. Să vezi de nu i-o plăcea.

🥸 Din ciclul ”realism și evidență”.

Noi: raportăm o problemă de funcționare a ERP-ului.

Răspuns: “the Management is already working and will fix the bug”.

Un coleg oftează: “atât de multe minciuni într-o singură propoziție….” 😏.

😎 Când nu suntem realiști, o ardem subtil și metaforic.

- Cine-a adus Toblerone ăla uriaș?
- Nu știu, dar în mod sigur l-a adus din Nigeria.

Săptămâna viitoare vin niște colegi din Paris cu diverse treburi neasemuit-de-importante, iar printre ei va fi și un tip aflat în partea de sus a organigramei care, ori de câte ori interacționăm, îmi spune ”Mademoiselle”. Meam, și-mi place de nu mai pot, i-am zis că dacă-mi zice vreodată altfel decât Mademoiselle am stricat pacea și prietenia. Așa ce mă mai simt și eu ca la 20 de ani, că luna viitoare împlinesc 44, lumeeee 🙄.