”Lucifer” (2016-2021). Fermecător. Amuzant. Diabolic. Irezistibil

Spre deosebire, bunăoară, de cronica pe care am scris-o despre ”Mentalistul”, de data aceasta mi-e imposibil să promit că nu vor fi incluse spoilere. Povestea e de așa natură încât dacă ar fi să las afară orice spoiler, ar însemna să scriu doar un singur rând: ”Diavolul este absolut șarmant și colaborează cu poliția din Los Angeles în calitate de consultant”. Nu că ar fi ceva neadevărat în asta, dar, pentru numele tatălui Întunecimii Sale, ar fi totuși mult prea sumar 😀. 

Ceea ce vă pot promite însă este că, inclusiv în eventualitatea în care nu ați văzut serialul, spoilerele nu vor afecta în niciun caz plăcerea vizionării. Asta pentru că ”Lucifer” nu e un serial de tip ”whodunnit”, cum este ”Mentalistul”.

Este un serial în primul rând despre caractere (atât oameni, cât și ființe supranaturale), despre ineditul vieții, principii, prietenie și felul în care alegem să ne raportăm la provocări. O combinație de dramă supranaturală, comedie și intrigi polițiste. Și este extrem de bine scris, cu un umor atât de savuros, cum nu mi-aș fi imaginat că poate fi. 

Am cumpănit o vreme dacă să scriu asta, fiindcă e o afirmație cu multă greutate și n-am mai zis așa ceva niciodată, deși am văzut multe seriale deosebit de bune, cu personaje foarte bine construite. Dar acum că am terminat de vizionat serialul, pot spune (în premieră) că Lucifer este, de departe, cel mai complex și cel mai încântător personaj pe care l-am cunoscut vreodată. Jos pălăria în fața prestației lui Tom Ellis. 

Și credeți-mă, ”Hot as Hell” nu e doar o genială găselniță de marketing 😈🫠. 

Trecând la subiect, Lucifer Morningstar este așadar patronul unui club de noapte exclusivist din Los Angeles (deloc întâmplător, ”Orașul Îngerilor”) și, în urma unui concurs de împrejurări, ajunge să colaboreze cu poliția pentru soluționarea cazurilor de crimă. Ah, și dacă nu am zis asta cu subiect și predicat, este Diavolul. În carne și oase și, ocazional, și cu aripi. 

Despre el ca personaj se poate scrie un roman, pe care mulți l-ar găsi probabil surprinzător. Lucifer este, în primul rând, un demon cu principii foarte clare (și foarte sănătoase, aș adăuga). De exemplu, nu minte niciodată, pe nimeni și-n absolut nicio împrejurare. Chiar că nu e vina lui când, întrebat cine este, răspunde cu sinceritate că este diavolul și nimeni nu-l ia în serios 🤣. 
”He is the devil!”, se rățoiește un suspect, în sens metaforic. ”It is not as I have hidden the fact”, răspunde Lucifer perfect relaxat, servindu-se tacticos dintr-o pungă cu alune.

Apoi, el nu face rău gratuit, nu provoacă intrigi și nu seamănă zâzanie. Dimpotrivă: înainte de a pedepsi pe cineva, se asigură și se răs-asigură că persoana respectivă este într-adevăr vinovată, ca să nu riște să urgisească un nevinovat. Dacă vrei să-l enervezi, e de-ajuns să folosești o expresie gen ”dracu' l-a pus pe cutare să facă ce-a făcut”. E foarte posibil ca ochii să-i devină roșii, moment în care, ahem, ai dat de dracu'. Literally. 

În principiu, Lucifer are tot felul de probleme / dileme etice și spirituale foarte umane și, ca spectator, e imposibil să nu te fi confruntat la un moment dat cu măcar o parte dintre ele, pentru că sunt timeless și universal valabile. Uneori are moduri ciudate de a le gestiona, dar e o combinație de uman și supranatural în același timp, care-l face irezistibil. Asta cu atât mai mult cu cât actorul e deosebit de expresiv și un maestru al comunicării non-verbale. 

Pentru soluționarea cazurilor, Lucifer este implicat în cele mai multe dintre anchetele detectivei Chloe Decker. Fapt nu tocmai surprinzător, ajung să se îndrăgostească unul de celălalt, dar multă vreme va trece până când amândoi vor fi pregătiți să-și asume propriile sentimente. Între timp, tachinările sunt la ordinea zilei:
- I will never, ever sleep with you. The Hell freezes over first!, îl informează Chloe, botoasă.
La care Lucifer ridică o sprânceană și zice vesel:
- I can actually arrange that! 😁
(Spoiler: n-a înghețat 😂😂😂). 

În general, este foarte atent să nu facă vreun gest de natură să-i dezvăluie latura supranaturală, dar nu-i reușește întotdeauna. De exemplu, este împușcat în inimă și se ridică imediat de jos, bombănind ofensat că asta era o cămașă nouă. Alteori se teleportează în mai puțin de-o secundă, dintr-un colț al camerei în partea opusă. 
”One day, I will take your blood and find out what you really are”, îl amenință Chloe. ”The Devil, of course!”, răspunde Lucifer de bună credință. Cum ziceam, nu e vina lui că nu e crezut 🤭. 
Va veni, bineînțeles, și momentul în care toți vor cunoaște adevărul despre el, iar reacțiile... hai să spunem că unele dintre ele s-au dovedit a fi surprinzătoare. 

Dintre personajele telurice mai fac parte Dan (polițist și fostul soț al lui Chloe), Ella (expert legal) și Linda (psihoterapeut). Aceasta din urmă are un rol fabulos. Păi ce, e de colo să psihanalizezi - cu real succes, aș adăuga - cea mai mare parte din familia cerească și aproape toată familia originară? După asemenea experiență, pacienții umani trebuie să fie din cale-afară de plictisitori 😄. 

Exact, cea mai mare parte din familie. Că doar n-ați fi crezut că Lucifer bântuie pe Pământ de unul singur. Nu doar că-i vom cunoaște pe frații și surorile lui (destul de mulți, și cu excepția a vreo trei dintre ei, restul sunt niște loaze interesate doar de putere și privilegii); dar în poveste vor apărea personaje precum Cain, Abel, Eva, Adam, mama lui Lucifer și... Dumnezeu Însuși. Nu pot să n-o menționez și pe Mazikeen (Maze), prietenă foarte devotată a lui Lucifer și destul de iute la mânie. Cea mai arzătoare dorință a ei, cu atât mai surprinzătoare cu cât vine de la un demon, este aceea de-a avea un suflet. 

(Inițial alesesem o poză cu ea și Lucifer, dar parcă o și aud pufnind că nu poate să fie pusă și ea singură în valoare, fără ca Lucifer s-o tragă într-un con de umbră. Ok, ok, Maze, am prins ideea 🫡). 

Asemeni lui Lucifer, cele mai multe dintre făpturile cerești au probleme foarte umane (ok, cu excepția Lui Dumnezeu, cu toate că și El are momentele Lui de umanitate, ca de exemplu nu-i place cafeaua de la automat. Motiv pentru care a doua zi rezolvă problema și servește oaspeților o cafea excelentă. ”From Bolivia. I picked it up this morning” 😂). 
Cea mai mare provocare este atunci când Dumnezeu anunță că dorește să se pensioneze; lupta pentru supremație nu poate fi evitată. Aici este o intrigă pe care totuși nu vreau să o dezvălui, tocmai fiindcă este un element surprinzător, care ar lua mult din plăcerea momentului celor care văd serialul pentru prima dată. Și nu pot să nu menționez că m-aș fi așteptat la o aprofundare a diferențelor de ordin filozofic dintre Lucifer și Dumnezeu, dar probabil nu asta-și propuseseră scenariștii. 

Serialul a beneficiat de o scriitură senzațională și este o abundență de glume cu dublu înțeles și devil/God puns. Cu greu am selectat câteva, din ce-mi mai aduc aminte:

😀 Face cunoștință cu Chloe și se prezintă: ”Lucifer Morningstar”. 
- Oh. Is that a stage name or something?
- God given, I'm afraid.

😀 Un drogat pe stradă: 
- The end is near! Are you ready to meet your Maker?
Lucifer, binedispus că tocmai plecase onorabilul său tată înapoi în Rai: 
- I just got rid of Him, thank you!

😀 Lucifer aruncă o anvelopă în capul unui suspect care fugea. Ăla cade. Lucifer: ”see? He got tired”. 

😀 Un șofer de Bolt, siderat că Lucifer e mulțumesc-bine după ce tocmai îl împușcase:
- Hey, I shot you in the face!
- Right. And I gave you a terrible rating.

😀 Una din expresiile frecvente ale lui Lucifer este ”oh, my... Dad”, iar dacă folosește cineva expresia ”I swear to God”, dă ochii peste cap agasat: ”do we really have to bring my Father into this?”.

😀 La un moment dat se pune problema traducerii unui text din limba sumeriană și familia îi cere lui Lucifer să se ocupe. Habar n-am, zice el, întorcându-se ca să-și pună un whisky. 
- But you speak all the languages!
- Yeah, but I don't read all of them. Besides, I am better with tongues than with books.
(Cred și eu că ești, mangafao, am pufnit eu 😂). 

Finalul serialului este... foarte bun, practic nu cred că ar fi fost plauzibil oricare altul, dar în același timp e trist. Lucifer a schimbat din temelii scopul și menirea atât a iadului, cât și pe a sa proprie. A realizat că ceea ce-și dorește cu adevărat este să reformeze și să ajute, nu să pedepsească. 
A reușit, dar cu prețul unui sacrificiu atât de mare și de greu, încât m-a lăsat cu un nod în gât. Ceea ce nu mi se întâmplă mai niciodată când e vorba de ficțiune. Dar vă las să aflați voi înșivă despre ce este vorba.

Înainte de-a încheia acest foarte lung articol (pentru care vă prezint my humble apologies, cum ar spune Întunecimea Sa), vă recomand să urmăriți serialul, dacă nu ați făcut-o încă. Fie și numai pentru o doză de umor de foarte bună calitate. Ok, și pentru extraordinarul joc al lui Tom Ellis. Și pentru el cântând ”My Way” și ”I Dreamed A Dream”. Actorul a interpretat el însuși toate piesele din serial, mai puțin partea de pian. Și are o voce nepământean de frumoasă (pun very intended). Chiar nu puteam lăsa chestia asta nemenționată 🙃.