Politia apreciaza cunostintele mele de germana

Azi dupa-amiaza am ajuns si eu acasa, ca omul.

Am parcat, ca femeia. Adica ezitant, sucind volanul inutil de mult, cu (ne)indemanare si uitandu-ma permanent in oglinzi, in incercarea de a pozitiona cat mai drept masina, de preferat fara a “incaleca” si locul de parcare de langa. Complicat, va spun. 

Eh, dupa ce-am scos-o la capat (si i-am dat ocol sa vad daca intr-adevar am pus-o cum trebuie), mandra de mine, am oprit motorul si-am dat sa ies. Cand, ce-mi vad ochii? Pe locul alaturat tocmai parcase o masina. De politie. Cu doi politisti la bord, care nu pareau din cale-afara de binevoitori.

Evident, primul meu gand: “Ce-am facut?” Nu-mi aminteam sa fi facut nimic rau. Dar asta nu insemna ca intr-adevar asa stau lucrurile.

Am coborat, iar ei au facut acelasi lucru. Buna ziua, buna ziua, masina dumneavoastra e zgariata pe aripa dreapta.

Ha? Si ai cumva impresia ca-mi spui o noutate? N-am zis asa, evident :D Le-am marturisit ca stiu, zgarietura e veche (de peste un an si, ca veni vorba, n-am aflat niciodata cine-a facut treaba asta; asa am gasit-o in parcare).

- Ba nu, e proaspata, zise unul din ei, cu un aer expert. Nu-i asa ca-i proaspata? il lua el martor pe colegul lui, care studia zgarietura, plin de importanta.

- Da, asa cred si eu, opina respectivul, mandru de sine. Avea si de ce: descoperise miezul din Fanta si apa calda.

Pe urma s-au uitat cam urat la mine. Am purces sa le explic: nu e noua (ea, zgarietura), n-am avut niciun incident pe drum, afara e senin, infloresc pomii, canta pasarelele…

- Un act de identitate si permisul de conducere, va rog.

Cum sa rezist eu unei asemenea rugaminti? M-am executat rapid.

- Ah, nu sunteti nemtoaica?

Macar astia nu s-au prins din prima. Una din doua: ori accentul meu est-european se estompeaza, ori ei chiar sunt politisti :D

- Dar vorbiti foarte bine germana!

Devenisera mai amabili. Unul din ei a cerut prin statie o verificare a permisului, iar celalalt si-a aprins o tigara si m-a intrebat daca-i permit sa ma intrebe :D unde lucrez. I-am permis, ca asa-s eu, marinimoasa.

- Cum, si faceti atata drum in fiecare zi?

Cu asta i-am cucerit, asa ca au binevoit, finalmente, sa-mi spuna de ce se luasera de mine in the first place: apropiindu-se din sens opus, m-au vazut ca dau ocol masinii si o studiez. Concluzia lor a fost ca-i foarte posibil sa fi facut vreun pocinog si, cine stie, poate incerc sa ma fofilez, cercetand sa vad daca n-am lasat urme. 

Intre timp, colegul primise confirmarea ca permisul e in regula si au convenit amandoi ca de fapt da, zgarietura nu pare sa fie recenta (formidabil, de parca nu asta ma straduisem sa le explic). Mi-au dorit o zi buna si dusi au fost.

Concluzii:

1)      Vorbesc bine germana, faptul a fost confirmat de ilustrii reprezentanti ai legii.

2)      Nu mai verific daca am parcat bine, domn'le. Ce iese din prima, aia e :D