Am tinut pumnii inclestati in timpul evolutiei, am strigat "ura!" si "bravo!", m-am ridicat in picioare la intonarea imnului si mi-au dat lacrimile cand am vazut steagul nostru pe cea mai inalta pozitie, peste USA si Rusia.
Medalia Sandrei Izbasa este un trofeu de care ne bucuram cu atat mai mult cu cat a fost relativ neasteptat. Mc Kayla Maroney pornea cu prima sansa, iar arbitrajul n-a facut nici de data asta exces de obiectivitate. Nota americancei pentru saritura aterizata in fund a fost incredibil de mare si nu inteleg de ce: dificultatea era mai scazuta, pentru ca era a doua saritura, iar la executie ar fi trebuit s-o arda atat de tare, incat sa se prabuseasca in clasament.
Ceea ce nu s-a intamplat. A iesit vicecampioana olimpica. De unde rezulta ca, daca evolutia Sandrei n-ar fi fost impecabila, Maroney ar fi castigat medalia de aur. Si tuturor celor care (pe buna dreptate) ar fi carcotit li s-ar fi inchis gura spunandu-se ca nu pricepe lumea profana, domn'le, cum e cu punctajul in gimnastica.
Oh well. Executia Sandrei a fost atat de curata, incat pana si proverbialul nod in papura a fost de negasit. Zeci de mii de oameni au ascultat in picioare imnul Romaniei.
Pe de alta parte, lumea comenteaza intens atitudinea total lipsita de fair-play a gimnastei americane, care si-a pastrat o mutra din categoria "a mancat doar lamai si castraveti murati" pe tot parcursul festivitatii de premiere. A schitat un zambet politically correct doar la momentul fotografiilor care se fac in mod obisnuit dupa decernarea medaliilor.
Numai ca-n afara de pozele acelea consacrate s-au mai facut si altele, care-au surprins-o cam asa:
That says it all :D
Romania va mai participa maine la doua finale (sol si barna), iar personal incerc sa nu-mi fac iluzii. Aroganta americanilor a primit o lovitura dureroasa ieri, care cere o reparatie morala pe masura. Va trebui sa fim impecabili. Americancele, si cred ca si rusoaicele, nu vor avea altceva de facut decat sa nu rateze in mod fatal. Dar pentru noi asta nu va fi de-ajuns.
Oricum ar fi, insa... am aratat ca suntem, inca, acolo unde ne este locul de zeci de ani :)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu