Spiritul olimpic, in genunchi

Sunt neplacut surprinsa, dezamagita, cred ca usor scarbita si, mai presus de toate acestea, sunt bucuroasa ca nu sunt Shim A Lam, o spadasina sud-coreeana descalificata in cel mai porcesc si "pe fata" mod in semifinalele probei olimpice de scrima. Asa, si nu altfel, a acces o sportiva nemtoaica in finala. Finala pe care, pardon de ceea ce-n alte conditii s-ar numi meschinarie, ma bucur ca a pierdut-o. Insa asta nu e nicio consolare pentru Shim A Lam.

Probabil ati citit / auzit despre ceea ce s-a intamplat, asa ca n-o sa reiau. Imaginea sportivei ravasite, in lacrimi, care nu voia sa paraseasca plansa, iti rupe sufletul. Fiindca a pierdut pe nedrept, i-a fost furat dreptul de a lupta mai departe pentru o medalie pe care, foarte probabil, o merita. Spun asta intrucat, daca au "ajutat-o" arbitrii sa piarda, a fost numai pentru faptul ca in lupta dreapta ar fi fost invincibila - la acea ora, in fata acelei adversare. Adversara al carei nume nu vreau sa-l mentionez. Nu vreau ca nesemnificativul meu protest sa fie indexat de Google ca urmare a numelui ei, oricat de pueril ar suna asta din parte-mi.

Contestatia depusa de delegatia sud-coreeana nu a fost luata in considerare, iar comisia a refuzat sa vada inregistrarea partidei (de ce mai inregistreaza, daca tot nu se uita cand situatia o cere?). Au validat rezultatul si gata. 

Competitie cinstita? Fair-play? Spirit olimpic? Sufletul unei sportive care si-a vazut munca batjocorita? Ce inseamna toate astea? Nimic. I s-a oferit o medalie simbolica, iar motivatia e de-a dreptul grotesca: "pentru a recompensa dorinta de a castiga si pentru ca a respectat regulamentul". Ce vorbesti, Franz? Pentru respectarea regulamentului nu se dau medalii de consolare, iar dorinta de a castiga o are absolut orice sportiv, mai ales unul calificat la o competitie de asemenea calibru. Asa-ceva nu se premiaza, iar pe fata asta n-au facut decat s-o umileasca inca o data si sa-i rasuceasca din nou cutitul, oferindu-i un praf de pe toba.

Sa mai vorbesc si despre ceea ce s-a intamplat aseara, in finala pe echipe a concursului de gimnastica artistica? Initial ma gandeam sa scriu un post separat ca sa nu fac bors de loboda din textul asta, insa de la deal la vale tot despre nedreptate si dispret fata de fair-play este vorba. Da, americancele au meritat medalia de aur, este un fapt incontestabil. Insa echipa Rusiei a fost nepermis de indulgent notata, iar pe noi ne-au "tocat" pur si simplu ori de cate ori au avut ocazia (si-au avut de destule ori, s-o zicem pe-aia dreapta - mai ales la paralele, unde am fost dintotdeauna mai slabi). 

Insa o sportiva care la aterizarea de la sarituri iese din covor de mai-mai sa cada in bratele arbitrilor e notata cu peste 14? O alta care la sol cade pur si simplu in nas (bine ca n-a patit ceva grav, la cat de periculos a cazut), primeste tot peste 14? Ok, or fi avut exercitii cu nota de plecare mai mare - insa cat de mare putea fi acea nota daca, dupa penalizarea drastica (vorba sa fie), tot au luat o nota mai mult decat onorabila? 

Argintul putea, si judecand dupa ceea ce s-a intamplat, trebuia sa fie al nostru. Daca pana si Mariana Bitang, o antrenoare extrem de echilibrata si onesta in declaratii, a aratat cu degetul spre brigada de arbitri, inseamna ca intr-adevar a fost ceva fishy acolo. Niciodata, de cand e antrenoare, n-a mai spus asa-ceva. Faptul ca a facut-o acum este cu atat mai relevant.

Urat, urat, urat. Cu atat mai urat cu cat se intampla la Olimpiada. Insa mafia pariurilor (pentru ca despre asta cred ca a fost vorba, nu vad ce altceva) este mult mai puternica decat talentul si prestatiile sportivilor si, in ultima instanta, este mai presus de dreptate. Flacara olimpica arde degeaba, pentru ca spiritul olimpic a parasit-o in momentul in care niste nemernici cu putere de decizie au hotarat ca pot sa-si bata joc de niste oameni muncitori si talentati.