După ce aseară dădusem în nostalgii de Sandy Belle și Albă-ca-Zăpada, mi-a venit dintr-odată un mare chef de a reciti "Aventurile lui Oliver Twist". N-aș ști exact să vă spun care a fost declicul, dar am stat până spre ora trei dimineața cu Oliver în brațe, fără să simt cum trece timpul.
A fost una dintre cărțile cele mai îndrăgite în copilărie (aveam vreo 11 ani când am citit-o) și acum, 22 de ani mai târziu, am regăsit-o cu aceeași plăcere. Desigur, de data asta am citit-o în altă cheie, ca să spun așa. Nu m-am mai axat pe întâmplările copilului, ci mai curând pe celelalte personaje, o radiografie dureros de lucidă și, în același timp, absolut savuroasă a funcționărimii britanice din epoca respectivă. Concepția revoltătoare gen "săracilor trebuie să le dai exact ce nu le trebuie, ca să nu mai vină altădată să ceară" se suprapune peste imagini de-un comic irezistibil, cum ar fi reflecțiile scandalizatului domn Bumble, după ce dă peste doi angajați care se sărută:
"Săruturi, auzi!, urlă domnul Bumble ridicându-şi mâinile în aer. Păcatul şi răutatea domnesc printre oamenii de jos din acest district parohial, e îngrozitor! Dacă parlamentul nu face nimic în legătură cu acest comportament abominabil, ţara asta va ajunge rău de tot şi caracterul sănătos al omului de la ţară se va pierde pentru totdeauna.
După ce rosti aceste vorbe, intendentul o şterse din prăvălia antreprenorului de pompe funebre, cu un aer trist şi demn."
Imaginându-mi scena și, mai ales, aerul demn al lui Bumble, am chicotit de era să-l trezesc pe soț, care la acea oră - ca un cetățean respectabil ce se află, spre deosebire de yours truly - dormea dus.
Dorindu-mi să rămân cumva în atmosfera British, am început astăzi să citesc "Scrisori de la Londra", de Julian Barnes. Recenzia este foarte promițătoare, nu pot decât să sper că e întemeiată.
Oliver rămâne unul dintre personajele mele preferate, alături de Remi din "Singur pe lume" și Cepelică, puștiul care era de fapt... o ceapă, din "Aventurile lui Cepelică" de Gianni Rodari - o capodoperă, apropo, în care toate personajele sunt fructe și legume. Dăm peste cavalerul Pătlăgică, prințul Lămâie, ducele Mandarină, vicontele Cireșel, mătușa Lubenița, meșterul Strugure, moș Dovleac, avocatul Mazăre, don Pătrunjel și mulți, mulți alții. Un vis perfect al copilăriei, sper că n-ați ratat-o! :)
Chiar așa - care-au fost cărțile copilăriei voastre? Nu că am mai putea da timpul în urmă și să recuperăm eventuale "restanțe", dar.... :)
Postări
13 comentarii:
Citeam la inceput, prin clasa a treia cred, tot felul de basme si povesti. Apoi in clasa a cincea, am incepeut sanatos: Piciul, Cuore - inima de copil, Singur pe lume, Coliba Unchiului Tom, Robinson Crusoe - astea-s doar cateva de care-mi aduc acum aminte :). Imi placea sa pun versurile lui Cosbuc pe muzica - asta era prin clasa a 7-a :). Nu, nu cant la nici un instrument, faceam asta copilareste, cu vocea :)Imi placea mult poezia "Rada" - atat am cantat-o atunci, ca si acum o mai stiu pe de rost :).
Am citit "Cei trei muschetari" de cum am terminat clasa I. Ma fascina povestea, pe care in mare o stiam deja. Au mai fost "Ascanio", "Cocosatul" lui Feval, "Ciresarii", "La Medeleni", "Toate panzele sus!", "Aventurile lui Tom Sawyer", "Singur pe lume", mai multe carti de Jules Verne, in special "Insula misterioasa"... Pe astea mi le amintesc cel mai bine, pentru ca le-am citit de mai multe ori in copilarie. Pe Ciresari ii mai frunzaresc si-n ziua de azi, cateodata, cand ma ia nostalgia.
Rox
Da, uitasem - noroc ca am citit la Rox - La Medeleni, Lorelei, In casa bunicilor - le-am iubit mult de tot :).
Tom Sawyer si cartile lui Vlad Musatescu, in special Expeditia Nisetrul II. Apoi a mai fost Morcoveata (ce mila mi-era de el!), Piticul Cinabru, Singur pe Lume. Mai tarziu am trecut la integrala Dumas, Feval si Zevaco, urmate de clasicii grei. Pana-am dat in boala SF-ului. Apoi in misticism! Si am tot avut etape.
Vreau sa mai am timp sa citesc macar o carte pe saptamana!
@Thea, ah, ce mult mi-a plăcut Cuore... cât am bocit de mila micului copist florentin sau a lui Marco din "De la Apenini la Anzi":) Foarte frumos scrisă cartea și atât de potrivită în copilărie...
@Rox, așa devreme ai luat-o cu mușchetarii? Respect, eu în clasa I mă luptam cu Winnie the Pooh :D
Cireșarii n-am citit, e unul din marile mele regrete în ceea ce privește cărțile copilăriei. Pur și simplu nu mi-a căzut în mână, iar după ce-a trecut vârsta optimă, n-ar mai fi avut niciun rost. De Jules Verne am fost îndrăgostită, mi-aduc și acum aminte ce mă fascinau descrierile pampasului sau junglei, de exemplu...
@Carmen, nu l-am cunoscut pe Morcoveață și nici pe Piticul Cinabru. Off, uite câte-am ratat.
Mda, și eu îmi doresc să am mai mult timp de citit.... dar o carte pe săptămână e deja SF, asta că tot ai menționat SF-ul :D
Frumos subiect! Eu pur si simplu adoram "Aventurile lui Habarnam"! Apoi mai aveam o carte pentru copii, "Milena si ..." (nu imi mai aduc aminte numele celeilalte fetite, daca stie cineva despre ce vorbesc m-as bucura sa-mi reaminteasca), iar mai tirziu nu ma mai saturam de "Coliba unchiului Tom", "Singur pe lume" si "Print si cersetor"
@ Crista, numele cartii era "Ce ne povestesc Milena si Crina" , o da! Am iubit carticica aia :)
Am uitat de Bertoldo si Bertoldino, alta carte care mi-a placut muuuult.
@Carmen, multumesc muuult!!!! Da, "Ce ne povestesc Milena si Crina"!!! Cind mai ajung in Romania chiar am s-o cauta pe la bunica-mea in debara, desi slabe sint sansele sa mai existe :)
Mor de dragul vostru când vă citesc împărtășindu-vă impresii :)
@Crista, uitasem complet de Habarnam, rușine mie! Da, mi-a fost și aia carte de căpătâi, învățasem pe de rost până și poeziile compuse pentru Știetot, Grăbilă... :D
Tom Tit Tot singura poveste de care imi amintesc ca ne citea maica-mea.
Singur pe lume, cartea din cauza careia au plans trei generatii.
Dama cu camelii vreau sa o recitesc:)Cei trei muschetari la fel inca nu dar imi aduc aminte cu drag.
Plus tot felul de povesti nemuritoare. Aaa, sa nu uit povestile lui Creanga :D
p.s imi place tare mult blogul, aseara am citit pana pe la 2 si ceva din el;)
Domino.
@Domino, daaaa, îmi amintesc şi eu de Tom Tit Tot :)) "Ştiţi de bună seamă, Tot Tit Tot mă cheamă"... :)) Ce faină era povestea!
Îţi mulţumesc pentru compliment şi pentru că eşti aici :)
Cu drag! Sunt impresionata de deschiderea randurilor tale.Citesc f. putine bloguri (Simona Tache si cateva culinare) asa ca ieri am avut impresia ca citesc o carte de aventuri ( momentele din studentie legate de viata in camin si statutul de chiriasa ori colegii de la birou).
M-am uitat mult la pozele de nunta. Ai fost o mireasa foarte finuta! Rochia ti-a venit tare bine si perlele se potriveau in decor. Multumesc pentru ca mi-ai aratat o parte din viata ta:)
Domino
Săru'mâna:) Am sentimentul că a trecut o groază de vreme de la "mireseală", deşi nu-s decât câţiva ani.
Sper să rămâi în preajmă :)
Trimiteți un comentariu