(Iar) am avut o perioadă dificilă, care încă nu s-a încheiat, dar slavă Domnului, lucrurile se prezintă semnificativ mai bine și sper ca-n săptămânile următoare totul să revină la normal. Uh, câtă nevoie aș avea de ceva liniște constantă, de care anul ăsta nu prea am avut parte...
În fine, asta e. Unde rămăseserăm? Așa, ziceam că mergem să vizităm Burj Al Arab. Păi să ne așternem, dară 🙂.
Trebuie să încep prin a menționa faptul că, spre deosebire de alte hoteluri luxoase atât din Emirate cât și din întreaga lume, aici nu poți pătrunde decât în două moduri: fie ca oaspete, fie plătind un tur ghidat. Alternativa de-a intra pur și simplu în lobby și-a te preumbla pe acolo nu există.
Și cum, vorba lui Moromete, noi nu fătăm bani 😀, am optat pentru varianta peizană și-am luat un tur, care costa 259 de dirhami (aproximativ 60 de euro) de persoană.
De la poartă am fost preluați de ghid și conduși într-un hol dintr-o clădire adiacentă, unde ni s-au împărțit ecusoanele și ni s-a făcut un mic instructaj (care includea interdicția de-a face fotografii în perimetrul recepției. Ghidul ne-a mormăit ceva despre niște incidente anterioare acestei reguli, când se puteau face fotografii în recepție, care au fost publicate în Social Media și anumite persoane s-au plâns că au apărut în imagini. Foarte interesant subiect, ce păcat că nu l-a dezvoltat 😀. Trebuie să fi fost din categoria ”ce căuta X acolo când se presupunea că e-n cu totul altă parte”, dar asta se poate doar specula).
Intrând în hotel (pe o intrare privată, rezervată exclusiv tururilor), am fost întâmpinați de un majordom care ne-a oferit fiecăruia câte un prosop umed și rece pentru a ne răcori, precum și un pahar de limonadă. Și cât de binevenite au fost! Micile detalii care fac diferența... După un scurt instructaj (da, încă unul 🧐) și o prezentare generală a hotelului, am pornit în turul propriu-zis.
Tot personalul este deosebit de politicos, iar majordomii sunt foarte bine informați; din ce-am băgat de seamă, nu exista să-i întrebi ceva și să nu știe.
”Vesela provine din Germania”, mi-a spus ghidul, prezentându-ne sala unde se lua masa și după ce ne întrebase de unde suntem. (Oarecum off topic: la întrebarea asta, de obicei răspundem că locuim în Germania, dar suntem născuți în România).
Așa, deci frumoasă veselă, putem fi mândri 😀.
Nu sunt multe locuri unde se potrivește un candelabru, dar aici era cu siguranță unul dintre ele.
Am părăsit hotelul (printr-un alt hol decât cel pe unde intraserăm) și ne-am îndreptat spre magazinul de suveniruri, unde ar fi urmat să vedem fotografiile făcute la intrarea în hotel și să ne decidem dacă vrem să cumpărăm vreuna.
- După cum v-am spus deja, avem o eroare.
- Ăăă, da, am înțeles asta. Dar credeți că...?
- Și nu vă putem oferi fotografiile.
Splendid, mă mai și întrerupi 🤨.
- Dar să știți că nu sunteți singurii în situația asta.
Avea un ton defensiv, de parcă l-ar fi acuzat cineva pe el personal de ceva. Cam din topor abordarea, ținând cont de locul în care ne găseam. ”Ne cerem scuze, iată un pahar de apă complimentary, vă mulțumim pentru vizită” ar fi fost prea dificil, probabil.
Din fericire (cum spuneam mai sus) nu ne bazaserăm pe pozele lor. Iar înainte de-a ne urca în mașinuța de golf cu care veniserăm, ghidul a fost amabil și ne-a mai făcut o fotografie, de rămas-bun.
Este o lume în care noi nu ne regăsim. O lume a altora, a oamenilor înstăriți și obișnuiți cu astfel de experiențe. Ne lipsesc deprinderea de-a fi bogați și de-a ne comporta ca atare, precum și relaxarea indusă de o situație materială strălucită, nemaivorbind de acel ”usage du monde” pe care-l au numai acei oameni obișnuiți cu asemenea stil de viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu