duminică, 5 aprilie 2015

Optimism made in China


În seara asta am fost la un restaurant chinezesc. Nu era ceva plănuit, a fost o hotărâre spontană (dictată în principal de cheful meu de-a ne plimba şi de-a bea o cafea "to go"; numai că până să ne urnim din casă, ne-a apucat şi foamea). La chinez se mănâncă în general bine, chiar foarte bine şi acum să nu vă închipuiţi că ne-am aventura la "delicatese locale" extravagante. Nu, nu prestăm carne de şarpe :D Nici nu s-ar găsi, restaurantele asiatice adaptându-se în general profilului consumatorului european. Tocmai de aceea mâncarea nu e atât de picantă cum e specific bucătăriei chinezeşti, de exemplu.

Ceea ce face totul şi mai atractiv este faptul că poţi opta pentru bufet, la preţ fix. Un fel de "mănânci cât poţi", iar oferta este foarte bogată. Supă fierbinte şi rezonabil de picantă, orez cu şi fără legume, tăiţei prăjiţi cu legume, celebrele "pacheţele" chinezeşti, tot felul de preparate din carne de raţă, pui sau porc, ciuperci prăjite, "biluţe" din aluat cu susan, inele de sepie sau calamar etc etc şi câteva deserturi între care poţi alege. Practic, nu se plătesc separat decât băuturile. Din partea casei primeşti o licoare cu efect digestiv, făcută din ceva flori, bănuiesc. Cu gust inedit, dar foarte bun, se bea după masă. De asemenea, împreună cu nota de plată se aduce şi câte o prăjitură cu răvaş (aşa numitele Chinese fortune cookies) pentru fiecare; mă amuză mereu să citesc mesajul dintr-a mea, atunci când mergem "la chinez". 


Uneori mesajele îmi par cam fără noimă, dar în seara asta aş spune că am avut un fel de presentiment că mesajul de pe bileţel mi se va adresa în mod direct. Că va fi, cum s-ar spune, personalizat. 

Şi sper că am avut dreptate, pentru că zice aşa:

"Be patient; good news is on its way".

Ce pot spune... aşa să fie! :) Că tare am nevoie de veşti bune...

Altminteri, mai nimic deosebit. Casă-muncă şi retur. În timpul liber mă uit la "Murder, she wrote" sau citesc "Răzbunarea se îmbracă de la Prada", continuarea celebrului roman "Diavolul se îmbracă de la Prada". Primele 100 de pagini sunt promiţătoare; vă povestesc mai detaliat când o termin. 

Voi, bine?

6 comentarii:

Anonim spunea...

Imi torn cenusa in cap si promit sa iti scriu,cu siguranta nu stii ce vorbesc eu in gand cu tine (pe langa ca nu-ti foloseste la nimic sistemul telepatic de comunicare).Sunt in România pana maine.
O imbratisare cat...China si sunt convinsa ca mesajul iti era adresat.
Carmen

Greta spunea...

Carmen!!! De-ai şti cât m-am gândit la tine.... şi cât mi-am dorit să fii bine, prinsă cu viaţa offline şi doar ăsta să fie motivul pentru care n-ai mai fost în preajmă.
Mă bucur foarte, foarte mult că te citesc şi sper că e totul bine la tine!
Te îmbrăţişez, ce dor mi-a fost de tine!

thea spunea...

Noi am sarbatorit Floriile, chiar daca vecinii nostri sarbatoresc Pastele:). M-am bucurat de we asta lung, am dormit aproape pe saturatea si mi am dat licenta pe un aluat de pizza:)). In rest carti de toate felurile si cam frig pentru timpul asta.... Imi fac curaj sa ma apuc de cozonac...

Greta spunea...

Şi la voi e frig? Şi la noi... încă găsesc maşina "alburie" din cauza gheţii, ce m-am săturat de treaba asta.
Felicitări, după licenţa luată cu bine, următorul pas este masteratul :)) Spor la cozonăcit, să crească frumos şi să fie aromat! :)

Anonim spunea...

Ce tare ☺ nu am "mâncat" o așa prăjiturică inca. Poate ca universul iti pregateste ceva frumos :) Eu sunt fan mâncare japoneza, tre sa il scot pe soț zilele astea la restaurant. Tot așa fara fițe sau buget mare :)
Cris

Greta spunea...

N-am mâncat niciodată mâncare japoneză, nici eu nici omul, şi de când tot zicem că încercăm. Nici n-am idee cum e, chiar e timpul să facem ceva în sensul ăsta :)
Altminteri, sper să ai dreptate şi Universul să aibă ceva frumos pentru mine...