Într-una din serile trecute, mă spălam ca de obicei pe dinți. Cu periuța electrică, desigur (nu mai folosesc periuță manuală de câțiva ani și nici nu am intenția). Bâzzz-bâzzz-bâzzz, mă mai scrutam cu severitate în oglindă, iote parcă-mi apare un rid - altul!, bâzzz, atentă să masez temeinic (ceea ce nu înseamnă ”apăsat”) și deodată observ un bob de pastă de dinți care sărise pe bluză. Moment în care, în strălucitoarea-mi inteligență, ce fac? Întrerup periajul, adică scot periuța din gură fără s-o opresc de la buton și încerc să îndepărtez pata. Nu iau în calcul că periuța continuă să se rotească și are încă urme de pastă pe ea. Rezultat: în două secunde, lentilele ochelarilor sunt ”împestrițate” de minusculi stropi de pastă de dinți. Și, desigur, câțiva stropi de pastă sar și pe bluză, desăvârșind astfel tabloul.
Deșteaptă mai ești, Greto, să nu-ți fie de deochi, ptiu, ptiu....
Și cu ocazia asta, mi-am adus aminte de-o altă nefăcută, de-acum trei ani. Tocmai mă epilasem și-am dat să pun epilatorul la loc - în săculețul lui, pe care-l păstram într-un dulăpior deasupra vasului de toaletă. Mda, cam prost locul dulăpiorului, dar baia e mică și numai acolo are loc dulăpiorul fără să ne dăm cu el de cap. Și pun eu frumos epilatorul în săculeț, săculețul în dulăpior și mă-ntorc cu spatele.... fleoșc!!
Cuprinsă de temeri, evaluez paguba: săculețul se răsturnase, capetele (de radere și de smulgere) erau pe podea, asemeni și periuța de curățare, dar cel mai important accesoriu, epilatorul în sine, ia-l de unde nu-i....
L-am căutat mai ceva ca Sherlock Holmes urmele cu lupa. Pretutindeni. În final, am conchis cu năduf că a fost probabil confiscat de extratereștri (care bag de seamă că de asemenea se epilează). N-am avut altă soluție decât să comand altul și să-mi spun că, dacă elimin extratereștrii din ecuație, singura variantă care mai rămâne este că a căzut în vasul de toaletă și, fiind greu, a alunecat și dus a fost...
Oh, da. Uneori sunt de-o inteligență strălucitoare. Incandescentă, ce să mai discutăm. Să v-o mai spun și p-aia când am vrut să pun apă minerală în fierul de călcat? Mi-am dat seama la timp, altfel probabil aș fi comandat și fier nou.
Postări
6 comentarii:
::)) nu s-ar fi intamplat nimic cu apa minerala, am patit-o si eu... dar mai bine sa previi!
:))) rad dar nu e rasul meu :))
Eu cu mixerul sau blenderul in scot dar nu opresc butonul, da si sterge, curata. e drept ca in vasul de toaleta nu am scapat inca nimic
Cris
Serios, Bianca? :)) Păi, e bine de știut că nu se întâmplă nimic, poate cad în reverie și-i dau totuși minerală :))
Blender nu am, cred c-aș fi pericol public cu așa ceva în mână :)) Cu mixerul încă n-am pățit-o...
Greta, nu esti singura :)) nu-ti face probleme. Cum spune mai sus, Cris, si mie mi s-a intamplat sa scot blenderul din supa-crema recent facuta, fara sa opresc butonul. Sa vezi ce fain arata apoi bucataria :))
In toaleta nu am scapat nimic, dar am grija mare, caci este un fel de raft exact deasupra si cunoscandu-ma, mi-e frica sa ma apropiu prea tare sau prea cu incredere, sigur va veni si ziua cand o sa scap ceva acolo.
welcome in the club. La toaleta am pus capac din ala de se lasa fara zgomot. Il las des jos, pt ca mai pun hainele curate pe el, sa ma imbrac. Dar o data .....
Trimiteți un comentariu