Prima parte a titlului e inspirată de o melodie a lui Daniel Iordăchioaie. A doua... din experiența recentă. Marea Neagră e grandioasă și e atât de frumoasă, încât privind-o parcă uiți de tine și de lume. Am sute de amintiri cu ea și întotdeauna a fost o bucurie să o regăsesc. Sper să ne mai întâlnim. Dar în același timp, sper ca viitoarele noastre întâlniri să fie altundeva decât în România.
Nu era plănuit pentru anul ăsta să ajungem la mare, dar, așa cum se întâmplă uneori, se poate spune că într-un fel ne-a chemat marea la ea. Lucrurile au decurs astfel încât într-o miercuri în zori am plecat spre Constanța, deși marți dimineață nici nu fusese vorba de așa ceva.
Am făcut plajă la Mamaia și de cum am pus piciorul pe nisipul plin de scoici sparte, am dat de ”mafia locală” a probabil unuia dintre cele mai bune business-uri de pe litoral: șezlongurile. 25 de lei, indiferent dacă stai la plajă toată ziua sau numai două ore. Măcar ți se dă bon (de cele mai multe ori, dar nah, tot mai bine decât deloc). De banii ăștia primești dreptul de a sta pe șezlong și o saltea. Nu-i tocmai o afacere proastă pentru ei, asta ca să mă exprim eufemistic.
Problema (una din multele) e că nu ți se asigură condiții de-a te simți bine. Pe plajă e mizerie. Dacă vrei să iei de băut, ori te duci hăăt în afara plajei (de unde cumperi o Cola de 0,5 cu 6 lei), ori iei o geantă frigorifică în care pui rezerve de apă și suc, așa cum am făcut noi. Toaletele sunt o altă mare dandana. Fie achiți doi lei pentru a avea dreptul de-a folosi o toaletă unde curățenia e cel puțin discutabilă, fie te duci la o toaletă ecologică, unde mizeria și mirosul sunt la limita suportabilului.
Comercianții ambulanți or fi ei ”de-ai casei” și or face parte din ”atmosferă”, dar sunt mulți și de la un punct încolo devin enervanți.
”Arde tare, frige tare, crește cocoșelul mare, de la porumbel cu sare!”. Nu era vorba de vreo perversiune ornitologică, ci de porumb fiert :))
”Pentru domnii puși pe fapte, avem porumbel cu lapte!”. Asta chiar sună într-un fel :D
”Gogoșica, gogoșica lasă lată păsărica!”. Era vorba de gogoși, evident. Sper că păsărica nu-l cunoștea pe cocoșelul care creștea de la porumbelul cu sare, că atunci chiar devine dubios.
”Pentru fete părăsite, avem porumb cu boabe otrăvite!”. Macbeth, bagă-ți unghia în gât.
Și tot așa, practic nu treceau nici zece minute fără să se mai perinde câte unul, strigând cât îl ținea gura. Mi se cam făcuse milă de ei, nu-i vorbă. Pe de altă parte, nu e vina mea că voiam să mă relaxez sau poate chiar să ațipesc sub umbrelă.
Per total, dezolant. Aglomerație, mizerie, prețuri uriașe (pe 6 mini-clătite, adică atât de mici încât puteam înfuleca trei bucăți instantaneu, acoperite cu un strat de ciocolată, am plătit 15 lei). Dă-o naibii de treabă. Un știulete de porumb fiert era cinci lei, copt - șase lei. O cafea pe plajă (adică un pahar cu trei înghițituri de lichid, luat de la o dugheană din exterior), șapte lei. Now seriously.
Am fost și-n Satul de Vacanță. O adunătură de maghernițe înghesuite, care vindeau aceleași lucruri - suveniruri, zice-se, deși iertat să-mi fie, nu-mi imaginez cum ar putea fi considerat suvenir de la mare un tablou sclipicios cu Arsenie Boca - terase cu muzica dată atât de tare că nu te mai înțelegeai om cu persoană, mizerie indescriptibilă în apa micului canal și foarte, foarte mulți oameni. În parcul de distracții ”Luna Park”, de care mă leagă un pogon de amintiri din vremuri demult scurse, timpul părea că s-a oprit. Aceleași mașinării vechi, multe dintre ele dezolante.
Am mai spus, iubesc marea. Nu cred că greșesc dacă spun că ea e prima mea dragoste și mi-a vindecat multe dureri. Mă bucur că am avut șansa de-a o revedea - în ciuda a ceea ce fac oamenii și a felului în care este exploatată, ea rămâne pentru totdeauna frumoasă.
Adăugând la cele de mai sus experiențele cu taximetriștii din Constanța de care vorbeam în postarea precedentă, nu pot decât să-mi reconfirm: nu mai e de mers la mare în România. Și-i mare păcat. Marea Neagră merită mult mai mult decât ce-au făcut românii cu ea.
Postări
4 comentarii:
Am atat de multe amintiri frumoase de la mare incat imi e frica sa merg inapoi. Imi e frica sa nu stric amintirea unui loc cu un loc parte in sufletul meu. Nu am mai fost din 2005 si mereu zic ca mi-ar placea sa merg inca o data insa sincer cred ca mai bine nu as merge si as ramane cu marea din amintirile mele.
Poate e si varsta. Poate ne-am schimbat si noi asteptarile. Poate s-au schimbat si vremuile. Nu stiu. Dar parca nici nu as vrea sa stiu.
Poate din aceeasi categorie: la bunica la tara este o plaja foarte mare pe malul Dunarii. Pe vremea adolescentei mergeam week end de week end cu prietenii acolo. Nu era nimic amenanjat. Nu era nimic de vanzare. Nici o dugheana. Nici un bar. Mergeai cu patura si sticla de apa in sacosa si atat. Fara gratare. Fara mizerie. Fara masini bagate in Dunare la spalat. Fara muzica data la maxim. Un loc de care ma legau numai amintiri frumoase. Am mers acolo dupa mai bine de 15 ani. Super incantata ca o sa ii arat sotului cat de frumos e. Era si in timpul saptamanii si ma asteptam sa fie pustiu. Cand colo am dat de o mare de gunoi. Pet-uri peste tot. Multi oameni de prin orasele din jur veniti cu corturile care lasau o mizerie de neconceput. Masini parcate pe plaja sau direct in apa. Muzica la blana de la toata lumea. Unii care instalau direct pe plaja niste dughene cu mici si bere pentru week endul ce avea sa vina. Unii cu caini care radeau ca prostii ca facea cainele caca in apa. Si multe si marunte. Am plecat cu sufletul terfelit de acolo. Practic am pierdut un loc pe care il vedeam ca pe un colt de rai. Un colt de rai devenit o groapa de gunoi intre timp.
Am fost la Constanta de doua ori anul acesta. La mijlocul lui iulie orasul era sufocat de masini. Pe plajele Modern si 3 Papuci abia am prins un loc la capatul de plaja ca sa nu stam ca sardelele. Ne-am enervat si nu ne-a placut. Dupa Sf. Maria am plecat din nou si am gasit conditii ok in centrul plajei Modern. Chiar si o fasie de nisip fin langa apa! In oras traficul era ok. Caldura a fost placuta, marea suficient de calda, ba si cu valuri. Ne-am intors sambata, just in case. Nici nu ne-am pus problema sa iesim din Constanta cu masina. Vama Veche nu prea ne mai place, la Mamaia imi aminteam ca este dupa cum scrii. In iulie am auzit pe plaja zicandu-se ca in Mamaia nici bicicleta nu ai unde sa o parchezi. Sezlongurile erau 15 lei pe palaja Modern, dupa Sf. Maria. Cred ca vom mai reveni in Constanta imediat dupa 15 august. Slava Domnului, nu am auzit "reclamele" de care scrii, dar am mai auzit de ele.
Anul trecut a fost frumos de Sf. Maria la mare, am luat din timp un hotel in fata plajei Modern si nu am mai scos masina :) Cand aveam nevoie de toaleta fugeam de pe plaja la hotel. Cred ca norocul nostru a constat in faptul ca nu ne-am luat niciodata sezlong. Prea erau chiar in mijlocul valtorii de oameni!
Aaa... recitesc ce-ai scris. Si la Mamaia era nisipul plin de scoici sparte?! Chiar ca nu am sa revin pe acolo!
Cand esti la serviciu pe canicula visezi la mare, dar realitatea e cam alta.
Cu siguranță atât vârsta, cât și așteptările au un rol important. Ne-am pierdut inocența, privim lumea mai pragmatic, frumusețea locurilor nu mai compenseaza integral problemele și lipsa confortului.
Da, homo ornat locum, vorba latinilor, dar din păcate nu întotdeauna sfințește, de multe ori pângărește, așa cum s-a întâmplat și-n cazul plajei despre care îmi povestești. Păcat, fiindcă ar fi nevoie de atât de puțin pentru a menține locurile acelea în stare bună. Dar bunul simț se pare că-i prea mult pentru unii.
La 3 Papuci am fost și noi, acolo aveam apartament închiriat, de nu voia aproape niciun taximetrist să ne ducă :)) Plaja e curățică și destul de liberă, într-adevăr, dar acolo am dat peste toaletele ecologice împuțite și tot acolo era 7 lei cafeaua... Și da, șezlongul era 15 lei, din punctul ăsta de vedere chiar merită.
Trimiteți un comentariu