Salată de weekend (IX)

Mă rog, weekend-ul începe mâine după-amiază, dar am făcut salata de azi, ca o gospodină desăvârșită ce mă aflu (vorbă să fie).

1. Sunt frântă de oboseală - psihic, mai ales - dar n-aș putea da vina exclusiv pe serviciu. Anul ăsta a fost destul de apăsător, lipsit în cea mai mare parte de strălucire și experiențe deosebite, iar acum mă resimt. Am și muncit mult, dar dincolo de asta au fost alte surse de stres, griji, dureri de cap și noduri în gât. Ca urmare, nu mă-ncearcă absolut nicio emoție în perspectiva Crăciunului. Mi-e absolut indiferent, drept să spun. Sau poate chiar mai rău decât atât. Luminile și decorațiunile, departe de a mă impresiona, mă fac să mă gândesc doar la mama. Cum ne-am fi plimbat, cum am fi râs și ne-am fi bucurat amândouă de toate, cum aș fi răsfățat-o cu bunătăți în piața de Crăciun și cât de mult mi-aș dori să... mai fi rămas. 

E al doilea Crăciun fără ea și deocamdată pare să fie la fel de amar ca primul de după plecarea ei. 

2. Schimbări și permutări pe frontul de la serviciu. Vestea bună e că fosta mea șefă de la departamentul de unde am plecat, a devenit - sau mai bine zis, continuă să fie - șefa mea la actualul departament. Vestea mai puțin bună (de fapt, personal o consider a fi o veste chiar proastă) e că Musiu Șarl se va retrage, în lunile următoare, de la conducerea acestui departament. Postul lui urmează să fie preluat de o tipă care, mă rog... pare în regulă (e-n firmă de mai mulți ani, dar nu ne-am intersectat până acum), însă eu sunt dezamăgită. Nu va fi o predare bruscă de sarcini, trecerea se va face treptat, dar se va face. Musiu Șarl va răspunde în continuare de secția de expediere, unde eu nu mai vreau să mă întorc. Deci nu va mai fi șeful meu și-mi pare tare, tare rău. Îmi place mult unde sunt acum, dar regret că nu voi mai fi în subordinea lui.
Win some, lose some. Meh.

3. Rămânând în sfera profesională, Sfârfâlică mă regretă :D Ceea ce, lăsând modestia la o parte, nu mă surprinde. Am cinci ani și jumătate de experiență în departamentul de corectare a comenzilor cu erori și tot felul de probleme, iar acum, nah... mi se resimte lipsa. Fostul departament a fost preluat de niște colegi noi, care și-au prins grav urechile și lucrurile nu arată prea grozav acolo momentan. ”Dacă era după mine, în niciun caz nu te-ai fi transferat”, a mormăit el posac într-una din zile. Păi deh, fecior, când te rățoiai la mine că n-am decât două mâini, cum era? :))) 

”Îți ducem dorul”, mi-a spus o colegă de la altă secție, care lucra cu mine pe anumite cazuri specifice. ”Ar trebui să te clonăm”, bombăni într-o zi unul dintre băieții de la Help Desk, parțial căpiat de ”urmașii” mei. ”Mă rog”, a mai zis el, ”dacă tot e să fie anevoios,  mai bine acolo decât aici...” (aici, adică-n departamentul actual, unde clientul e pretențios, dificil și sensibil ca o mimoză în bătaia vântului). Ce pot spune, I feel good :)) Dar of, ce rău îmi pare de Musiu Șarl... 

4. Schimbând registrul, țin să mă laud cu noua mea poșetă. Aha, încă una :D Îmi doream demult o poșetă Desigual, deși marca asta se caracterizează în general prin explozii de culoare și desene, iar eu sunt mai degrabă genul clasic (name it ”plictisitor” :))). Poșetele lor sunt foarte colorate, de fapt unele de-a dreptul pestrițe, dar știți cum e când ți se-arată...

Eh, văzusem în magazin o anume poșetă care mi-a plăcut la nebunie, dar la momentul respectiv mi s-a părut că prețul e cam piperat și-am lăsat-o acolo, însă îmi rămăsese în cap. Zilele trecute, aflându-mă în expediție de shopping cu scopul precis de a-mi lua o geacă, am dat iar peste poșetă. Șiii... era la reduceri, iar prețul scăzuse binișor. După ce-am cugetat intens timp de cinci secunde, am decretat că mă așteptase pe mine. 

Amea-amea-amea-amea-amea :D

Jupânul s-a hlizit când i-am arătat-o, foarte mândră de mine fiind eu și bucuroasă că am mai găsit-o. ”Vai de mine, ce kitsch”, a opinat dumnealui. Na bravo, ce știu bărbații? :)) Eu una abia aștept să vină primăvara ca s-o port, pentru că modelul nu mi se pare potrivit pentru anotimpul rece. 

PS: și-am găsit și geacă. Sunt un model de eficiență, ce să mai discutăm :))