După mai bine de două luni de izolare, timp în care am ieșit doar la cumpărături, chestiuni legate de serviciu (jupânul, că eu mă desfășor în home office, după cum știți) și plimbări în solitudine - în rezumat funcționând pe modul ”râdem, glumim, dar nu părăsim incinta” - joi, când a fost liber în Germania, ne-am încumetat la o scurtă excursie într-o stațiune de la Marea Nordului, pe nume Bad St. Peter-Ording.
Ca impresie generală, aș spune că parcă-parcă începem să ne întoarcem la... nu aș zice ”la normalitate” neapărat, având în vedere că normalul e o chestiune relativă; dar la banalul cotidian.
Stațiunea era destul de aglomerată, iar oamenii - atenți și grijulii. Păstrau distanța,
dacă erau în mers nu purtau masca (o țineau pregătită), însă o puneau
când se așezau la vreo coadă. Și-n timp ce stăteau la rând păstrau de asemenea distanța între ei.
În zare se vedea marea, de-al cărei miros, sărat și inconfundabil, nu ne mai săturam. Nu se văd prea mulți oameni în imagine, dar plaja era, totuși, mai aglomerată.
Îmi fusese atât de dor de ea, de imensitatea ei, de pacea pe care o inspiră, de sentimentul de libertate pe care numai pe țărm îl poți regăsi...
Copiii înălțau zmeie, un băiețel căra, cu simț de răspundere, o găletușă cu apă, iar cățeii alergau extaziați pe nisip. Ai fi putut crede că nu s-a întâmplat nimic și că de fapt paranteza ultimelor două luni și jumătate nici n-a existat.
De la plajă ne-am dus la o plimbare prin stațiune. E un loc oarecum mai exclusivist, în sensul că e plin de case de vacanță (care se pot închiria, cu prețuri aflate în medie cam la 800-1.000 de euro pe săptămână), așadar arată îngrijit și pitoresc, iar unele case erau splendide.
Poate și de unde zilele astea recitesc povestiri și romane de Agatha Christie, mie casele astea mi-au evocat atmosfera unui sat englezesc autentic. Îmi doresc să vizitez cândva măcar unul.
Și pentru că tot menționasem în titlu culorile....
Eu iubesc floarea de liliac, am mai zis asta. Aș fi cea mai fericită să am așa ceva în vază, dar nu se găsește de cumpărat, iar din copac nu vreau să rup. Așa că mă mulțumesc să admir arborii - și din fericire, unde locuim avem câțiva care sunt o adevărată încântare.
În apropiere de casă îl avem pe ăsta...
Și chiar sub balcon, unul alb. Răspândește un parfum pe care nu mi-aș dori decât să-l port permanent cu mine 🙂
Ieri l-am fotografiat din balcon și pe vecinul lui, un trandafir galben atât de frumos încât nu-mi pot lua ochii de la el:
Am marea aproape, am liliac și am și bujori albi (în vază. De la florăria din apropiere, care e un mic colț de Rai și pe care o voi vizita săptămânal, acum că am descoperit-o). Dacă aș mai avea și lăcrămioare, aș fi pe deplin satisfăcută.
Postări
8 comentarii:
de cand aici caut flori sa miroasa. Am gasit liliac dar bujori sau lacramioare nimic.
Am cautat la florarii ca e clar ca in supermarket au numa lalele si trandafiri
Super liliacul asta bicolor! Ce-as mai vrea si eu unul asa! Am plantat 7 (!!!) in gradina, 6 mov si unul alb si anul asta, pt prima oara am avut multe flori. O prietena mi-a trimis o reteta de jeleu de liliac, nici macar nu stiam ca se poate minca! Oricum, nu m-am indurat sa-l tai, adica ba da, sa-l pun in vaza si sa ma bucur de mirosul lui! Si am si trandafiri! Unul galben ca al tau, unul bicolor galben rosu, unul violet, unul roz, unul alb si unul aproape maro. Insa trandafirii sint cam mincati de pureci si petalele cad aproape imediat, uneori bobocii se ofilesc inainte sa infloreasca.
Jual
Pfff... Ce mi-ai făcut cu marea! De necaz mă duc să mănânc o felie de pepene murat. :))) Harbuz cum se zice la Iași. ;) PS: Are Yves Rocher un parfum care miroase fix a liliac. https://www.ebay.com/p/3018140824
Liliac nu am găsit, lăcrămioare nici atât. Iar bujorii mei nu înfloresc :((( I-am dădăcit, tăiat din cozi, pus în apă cu substanță hrănitoare dată de la florărie, apoi le-am schimbat apa la 2 zile punând și un pic de zahăr (care cică ar stimula înflorirea), dar nimic.
Dacă nu înfloresc, nici că mai iau. Am mai avut în alți ani, dar au înflorit de fiecare dată. Habar n-am ce-i cu ăștia de nu vor...
Vaaai, cum trebuie să arate grădina ta, și ce parfum trebuie să fie acolo în perioada asta! :) Atâta liliac și atâția trandafiri de soiuri diferite, de vis, nu altceva :) Cât de înmiresmate îmi imaginez că-ți sunt serile... :)
Dar ce mi-ai făcut tu cu pepenele murat! :((((( Sunt neconsolată, așa să știi. Săru'mâna de recomandarea de parfum, o să-l iau. Dar pentru pepene tot nu te iert :)))
Ce liliac frumos! parca simt parfumul! weekendul aceasta s-au redeschis plajele, am fost si noi, oamenii pastrau distanta si erau mai toti bucurosi dar stresati cumva.. am simtit o libertate si o bucurie, de mi-a fost si frica sa ma bucur cu totul. asa dor imi era de aerul sarat si de stat la soare..
Cris
La fel și noi, ne-am dat seama că exact aerul sărat, mirosind a mare și a libertate, ne lipsise și nouă foarte mult...
Sper din tot sufletul să fie bine.
Trimiteți un comentariu