Tot mai mulți, tot mai egoiști, tot mai ignoranți

Pe fondul creșterii generale a numărului cazurilor de Covid în toată Europa, lumea a reînceput să aibă deosebit de multe păreri. Ba nu, scuzați: opinii. Dadada, părerile nu mai sunt la modă, acum e-n trend ”îmi spun opinia”. Urmează vreo nerozie (fiindcă oamenii care au de zis lucruri concrete nu simt nevoia să trâmbițeze în prealabil că ”atențiune atențiune, îmi spun opinia”), după care vine repede un cor de aplaudaci: bine punctat, așa este, subscriu! 🙄

Imaginea de mai jos se vrea a fi o caricatură. Și chiar este, dar dincolo de nota amuzantă, cred că spune niște adevăruri triste despre foarte mulți dintre noi.

1. În 2015, nimeni nu a răspuns corect la întrebarea ”unde te vezi peste cinci ani?”.
Cea mai tâmpită întrebare de la interviurile de angajare, că veni vorba. Personal am avut noroc, nu m-a întrebat nimeni așa ceva. 

2. Îți trebuie un talent aparte ca să lucrezi de acasă și totuși să întârzii la serviciu.
Nu chiar. Adică e suficient să te întreci cu somnul (și) mai mult ca de obicei. 

3. Expresia ”a fugi ca de râie” nu are corespondent în realitate.
Punctul ăsta e mai adevărat decât ne-am dori (valabil și pentru punctul 6). Îndelung discutata (sau disputata) distanțare socială e invers proporțională cu numărul de cazuri, care crește exponențial. De ce sporește numărul infectărilor, de ce sunt oamenii tot mai determinați să nu mai respecte nimic și să urle că au drepturi și că vor să iasă în turmă. Habar n-am unde se încadrează dreptul de a-i pune pe cei din jur în pericol, dar cu siguranță au găsit ei un alineat. Cel mai probabil e tot ăla unde scrie despre ”dictatura medicală” și comparația măștilor cu botnițe. Le-aș recomanda să citească ”Desculț” de Zaharia Stancu, pentru a vedea ce presupune cu adevărat purtarea unei botnițe de către oameni. Dar am dubii că indivizii ăștia ar fi în stare să înțeleagă ceva dintr-o carte, oricare ar fi ea. 

4. Izolarea a demonstrat că ne îngrășăm la fel de mult chiar dacă nu ieșim în oraș.
Păi nu știu de ce e asta o surpriză, în măsura în care comenzile la domiciliu s-au înmulțit. Practic mănânci la fel ca-n oraș, diferența fiind că acum nici măcar nu te mai deplasezi până la terasă ori restaurant, deci nici măcar atâta mișcare nu mai faci. Plus că statul în casă predispune la ronțăială, de cele mai multe ori. 

5. Se credea că e greu să antrenezi câinii. Dar nici oamenii nu știu cum să stea.
Aici e un joc de cuvinte simpatic, (”sit and stay”), dar mai adevărat decât ar fi de dorit. Nu știu din ce-s făcuți oamenii ăștia, frate, dar crapă dacă nu umblă creanga toată ziulica, în turmă. ”Să socializăm”, asta citesc pe tot mai multe wall-uri, dare-ar dracii în ea de socializare. Nu se mai citesc cărți, nu se mai face binging de seriale, nu se mai joacă tabinet și remi, nu se mai iese la plimbare doar cu membrii familiei în locuri mai retrase. Nu frate, să facem party, să ieșim ”în gașcă”, să ne punem poalele-n cap în mijlocul târgului, altfel nu ne simțim bine.

6. Singurele noastre hobby-uri sunt să ieșim afară și să cheltuim bani.
Corelat cu punctul cinci. Nu se simt oamenii bine dacă nu ies afară și nu ”sparg” bani pe te-miri-unde. ”Nu toți suntem așa puternici psihic ca tine și ca alții cu vocație de sfinți”, mi-a scris cineva pe Facebook azi, la o postare unde mă revoltam pe exact durerea asta-n cot a tot mai multora. Nu mă adresasem persoanei respective, dar, cum se zice acum, ”s-a simțit”. O cunosc personal, motiv pentru care am ales să nu-i spun cât de tare m-a deranjat ceea ce a scris. M-am gândit să nu mă iau la harță la o postare publică, având în vedere că ne cunoaștem și a fost la mine în casă. Nu cred că ar fi fost dispusă să accepte că a greșit, oricum. Vocație de sfinți? Haida-de, așa se cheamă acum faptul că alegi să-i respecți pe cei din jurul tău? 

Asta e situația. Foarte mulți suntem pur și simplu niște oameni ignoranți și egoiști, care alegem plăcerea și confortul propriu în dauna siguranței celor din jur. Știm să răcnim că avem drepturi, dar obligațiile ne put. 

Multă baftă și sănătate la toată lumea. După ce-am citit în ultimele zile, sunt tot mai descurajată. Aveți grijă de voi.