2-10, 2-10, probă, probă... 🧐

Hai că tot e o realizare faptul că mi-am amintit parola de la blog. Dacă îmi amintesc mâine și parolele de la serviciu (vreo 3, la care se adaugă PIN-ul de la telefon) se poate spune că respir lecitină.

Acestea fiind zise, bine v-am regăsit! 🙂 Aș minți să spun că nu mi-a fost dor de voi și că n-au fost momente când am vrut să scriu, dar de pe tabletă nu are niciun farmec - și la cât de îndemânatică sunt, nu era deloc exclus să șterg ditamai textul înainte de a apăsa pe ”publicați”. 

La drept vorbind, nu știu de unde să încep. A fost un concediu lung, de care aveam nevoie ca de aer. Clișeul cu ”schimbarea decorului” e mai adevărat decât s-ar crede, mai ales după ultimele luni și după ultimii 2 ani când am stat mai tot timpul cu capul la cutie.

Vor fi multe povești, asta v-o pot promite de pe acum. Napoli. Capri & Anacapri. Amalfi. Positano. Palermo. Corleone. Milano. Voi încerca să scriu mai frecvent decât am făcut-o pe parcursul acestui an și voi scrie nu doar despre locurile minunate pe care le-am văzut și experiențele pe care le-am trăit, ci și despre oameni. Cu bune și ... nu neapărat mai puțin bune, dar să zicem, cu experiențe pe cât de enervante atunci, pe atât de amuzante acum. Și despre lupta contra Mafiei, subiect care ne fascinează și pe care l-am aprofundat, la fața locului, în mod special.
Și, desigur, va fi și un post despre chestii bune de mâncat, unele dintre ele adevărate delicatese - dar o să vă previn din vreme - probabil va fi ultimul din serial (serial la al cărui titlu încă mai cuget).
 
Pentru început, țin să mă laud cu o treabă. Dacă mi-ar fi zis cineva c-o să mergem în vacanță timp de aproape 3 săptămâni doar cu bagaj de mână (respectiv câte un troller de cabină și un rucsac fiecare), aș fi zis că-i nebun. Mă și aud cum aș fi bătut strașnic din plisc argumentând că nu se poate, eu am nevoie de aia, aia și ailaltă, cum să stau eu atâtea săptămâni doar cu bagaj de mână, săriți! 🤯

Numai că, tot citind în săptămânile premergătoare concediului despre haosul din aeroporturi și sutele de bagaje de cală pierdute, am cam băgat-o pe mânecă. Având în vedere că urma să zburăm de 5 ori pe parcursul acestui concediu (Hamburg - Napoli cu escală la Milano pentru că nu există zbor direct de aici, Napoli-Palermo, Palermo-Milano și Milano-Hamburg), ne-a îngrozit perspectiva pierderii bagajului. Probabil nici n-ar fi fost timp să ne ajungă bagajul din urmă, dacă s-ar fi pierdut în timp ce ne frăsuneam prin Italia.
Așa că am purces să mă documentez referitor la strategii de împachetare și-am scos-o la capăt. Am luat cu noi tot ce-am vrut și încă nu erau valizele pline ochi. Cum am reușit? Aplicând sfaturile dintr-un articol scris de Mihai Vasilescu (blogger pe care sper că-l citiți, iar dacă nu, vi-l recomand. Scrie excelent).

Pe scurt, nu am împăturit hainele, ci le-am rulat. Economia de spațiu este considerabilă și la final, bagajul meu arăta cam așa:

Nu s-au șifonat deloc, am fost foarte entuziasmată de rezultat. Exceptând vreo vacanță pe alt continent, unde poate vom considera necesar un bagaj de cală, eu nu mai am de gând să călătoresc altfel decât cu bagaj de mână, acum că știu cum să optimizez spațiul disponibil. Economisesc și timpul de așteptare la banda de bagaje, și bani.

Vă las cu o poză cu yours truly în Galeria Vittorio Emanuele din Milano (am făcut relativ puține poze cu ilustra-mi persoană. Ba eram leșinată de cald, ba mi se părea că nu-mi stă bine părul, respectiv că arăt ca o mătură după 3 luni în Vaslui 🙄. În ce-l privește pe jupânul, el e și mai puțin entuziasmat decât mine de perspectiva de-a apărea în poze). 

Acesta fiind preambulul, mă duc să mă pregătesc pentru ziua de mâine. În concediu am visat că mă așteptau 2.630 de Emailuri în Inbox. Dacă se confirmă, cred că închid laptopul și plec acasă 😒.