Mă-ntreb, de bună seamă 🧐

Ceea ce mă miră după proba scrisă la limba și literatura română a examenului de bacalaureat nu este faptul că, după cum se pare, mulți elevi știau măcar în parte subiectele dinainte (sursa), nici faptul că multora li s-a permis să fraudeze (au intrat în examen având telefoanele la ei și au accesat un grup de WhatsApp unde se rezolvau subiectele în timp real).

Astea nu mă miră neapărat. România devine tot mai mult țara lui ”important e să te descurci” și-a lui ”hai șefu' să ne-nțelegem”, în timp ce ”școala vieții” capătă o importanță tot mai mare și sigur că elevii au procedat în consecință. Nu mă miră nici jemanfichismul profesorilor supraveghetori din clasele unde s-a fraudat, e în nota obișnuită.

Nu, ce m-a mirat pe mine e altceva. Cum e posibil să ajungi la 18-19 ani fără să ai habar ce înseamnă expresii precum ”de bună seamă” sau ”bunăvoie”? Asta nu înțeleg eu. Sunt termeni intrați în vocabularul uzual, vlăstarele astea sensibile care căutau sensul pe Google și Dexonline n-or fi trăind printre oameni? N-or fi socializând? Oare cum s-or fi înțelegând tinerii ăștia între ei de vreme ce - după toate aparențele - vocabularul lor se rezumă la ”cool”, ”frate”, ” 'oae” și ”fată”?

Mie-mi place să citesc dintotdeauna, deci poate sunt un pic subiectivă. Prima mea carte a fost ”Aventurile lui Winnie the Pooh”, pe care-am citit-o în vacanța dintre clasa I și clasa a II-a și de-atunci nici că m-am mai oprit. Expresia ”de bună seamă” o știu de prin clasele primare, mi-aduc aminte de ea într-un basm dintr-un volum de ”Povești Nemuritoare” (ehei, où sont les neiges d'antan, vorba ceea). Nu mai rețin povestea în sine, dar era cu un spiriduș cam într-o doagă și răutăcios, căruia cineva îi cânta ”știu, de bună seamă, Tom Tit Tot te cheamă”.

Cum ziceam, probabil sunt subiectivă. Nu e obligatoriu să le placă tuturor copiilor să citească (dar ce bine-ar fi). Însă cum de reușești să treci clasă după clasă, la liceu, fără să ai un minim vocabular? Chiar n-ai citit nimic? Nicio carte? Nicio revistă care să nu conțină predominant poze? Oarece? Cumva? Ceva?

Preluată pe Facebook. N-am rezistat 😃

(Nu, nu voi deschide subiectul ”dar tu, ca profesor, cum de-ai promovat elevi care nu aveau posibilități minime de exprimare coerentă? Cum de-ai permis să intre în examenul de bacalaureat tineri care nu cunosc nici cuvinte absolut banale în limba română?”, c-apoi nici că mă mai opresc. Nu vreți să știți cât m-am abținut în perioada grevei 🤐).

Nu-i vorbă, tinerii despre care am scris astăzi au asigurat un viitor strălucit. Mâine-poimâine îi vedem în Senat, în Parlament.... sau poate inclusiv în Guvern, cine știe.