Salată de weekend (56)

Revenim și săptămâna asta la salată, deși personal aș fi încântată dacă s-ar găsi vreo metodă prin care-am putea să trăim doar cu aer. Cu toate că am sentimentul că și ăla ar îngrășa, grrrr.

🎾 S-a încheiat cel de-al doilea turneu de Mare Șlem al anului (Roland Garros) și românii și-au adus aminte că se pricep la tenis. Măcar dacă și-ar fi adus aminte numai asta, dar și-au amintit și că le stau în gât sportivii care muncesc și au rezultate. Vă zic, de-aș avea câte cinci euro pentru fiecare batjocură citită la adresa Igăi Swiatek, probabil aș putea să-mi dau demisia și să-i spun lui Pandelică să se ducă unde duce mutu iapa. (Off topic, era să-l sugrum azi, pe Pandelică zic. A comis-o grav, i-am scris cât de diplomat am putut că e o chestiune esențială fiindcă nu-i puteam spune ”bagă-ți mințile-n cap că te ia mama naibii. Best regards” 🙄 și el era candid ca o floricică scăldată în roua dimineții: ”Oh, cred că am omis să citesc mail-ul cutare” 🤬).

Așa, deci Iga. Fata asta a jucat 4 finale de Mare Șlem până acum și a adunat tot atâtea castroane supreme în vitrina din sufragerie. E numărul 1 mondial de anul trecut din aprilie și a câștigat 10 finale WTA consecutiv, fără set pierdut. Cam despre acest nivel de performanță vorbim.
Eh, ai noștri ca brazii știu ei mai bine și din ”robotul Iga” n-o scot. Pasămite s-au plictisit să se uite la meciuri ”pe care mereu le câștigă Iga”, deci fata ar trebui să le ceară scuze. La asta se adaugă, desigur, faptul că ”nu face spectacol” și ”e o ciudată, se uită cruciș, are ticuri”. De parcă le-ar pretinde careva s-o ia acasă, ori i-ar obliga să-i urmărească meciurile. I-au urat să piardă înaintea fiecărui meci de la Roland Garros și-au fost foarte scandalizați că nu le-a urmat prețioasele sfaturi și-a plecat acasă cu trofeul suprem.

🤓 V-am povestit mai demult de-o prea-minunată dintr-un alt sediu. Nu ne e șefă (aleluia), dar din nefericire pentru noi e într-o poziție din care ne poate da directive. Și ne dă, frățiuer, nu se încurcă femeia cu howdoyoudo.
Problema e că pretențiile sale și coerența se află într-un permanent conflict. În urmă cu vreo două săptămâni mă informase că trebuie să completez o listă, una din cele 473472947219371 de liste de altfel (periodic, suntem anunțați că vor să ne degreveze de sarcinile administrative, pe de altă parte ne pun și tot pun în cârcă, cinci kile de consecvență), deci ”te voi suna ca să-ți explic cum trebuie să completezi lista” blablabla, nu m-a mai sunat și n-am suferit deloc pe chestia asta. 

Vinerea trecută, în ședința săptămânală: ”lista nu este nici acum completată”.

Pupa-te-ai în oglindă să te pupi de perspicace. Parcă ziceai că mă suni să-mi explici? 🙄

- Da, dar am fost foarte ocupat. Oricum, lista trebuie să fie up to date.

Splendid, până acuma n-a știut nici dracu' de lista aia.

Ea, netulburată: ”și nici colegii tăi nu au completat lista”.

Restul, scandalizați: păi pentru că n-a știut nimeni, dăăăă.

- Da, mă rog, nu contează. Voi organiza call-uri separate cu fiecare dintre voi ca să vă explic.

Noi: Iar call?!!! Quoi de la f*ck. Explică-ne acum.

- Nu, trebuie să discutăm separat.
Ședințe, call-uri, patrujdemii de liste. Și vor să fim eficienți.
După ce-am terminat de ședințit, un coleg a postulat:
”Femeia e perfectă pentru job-ul ăsta, pentru că habar n-are ce face”.
După care ne-a aplicat decisiva: ”cu prima ocazie o s-o întreb: Cutărică, ce părere ai despre inteligență, tu fiind outsider-ă în această privință?”

La punctul ăsta ne adunam cu toții de pe jos... 😂😂😂 🙈. 

🎶 Sâmbătă seara îl voi revedea pe dragul meu Zubin, într-un concert la Berlin 🙂. A trecut iarăși mai bine de un an de la concertul anterior la care am fost, asta și pentru că e mult mai puțin activ ca odinioară, ceea ce mă face să apreciez cu atât mai mult ocaziile de a-l regăsi la pupitru.
Abia aștept să-l revăd. Și-n treacăt fie zis, nu știu cu ce să mă îmbrac.

În loc de încheiere: am ajuns la concluzia că înghețata albă Snickers ar trebui să fie scoasă în afara legii. Dixit.