Revenim și săptămâna asta la salată, deși personal aș fi încântată dacă s-ar găsi vreo metodă prin care-am putea să trăim doar cu aer. Cu toate că am sentimentul că și ăla ar îngrășa, grrrr.
🎾 S-a încheiat cel de-al doilea turneu de Mare Șlem al anului (Roland Garros) și românii și-au adus aminte că se pricep la tenis. Măcar dacă și-ar fi adus aminte numai asta, dar și-au amintit și că le stau în gât sportivii care muncesc și au rezultate. Vă zic, de-aș avea câte cinci euro pentru fiecare batjocură citită la adresa Igăi Swiatek, probabil aș putea să-mi dau demisia și să-i spun clientului meu Pandelică să se ducă unde duce mutu iapa. (Off topic, era să-l sugrum azi, pe Pandelică zic. A comis-o grav, i-am scris cât de diplomat am putut că e o chestiune de siguranță în traficul feroviar fiindcă nu-i puteam spune ”bagă-ți mințile-n cap că te ia mama naibii. Best regards” 🙄 și el era candid ca o floricică scăldată în roua dimineții: ”Dear, cred că am omis să citesc mail-ul cutare” 🤬).
Așa, deci Iga. Fata asta a jucat 4 finale de Mare Șlem până acum și a adunat tot atâtea castroane supreme în vitrina din sufragerie. E numărul 1 mondial de anul trecut din aprilie și a câștigat 10 finale WTA consecutiv, fără set pierdut. Cam despre acest nivel de performanță vorbim.
Eh, ai noștri ca brazii știu ei mai bine și din ”robotul Iga” n-o scot. Pasămite s-au plictisit să se uite la meciuri ”pe care mereu le câștigă Iga”, deci fata ar trebui să le ceară scuze. La asta se adaugă, desigur, faptul că ”nu face spectacol” și ”e o ciudată, se uită cruciș, are ticuri”. De parcă le-ar pretinde careva s-o ia acasă, ori i-ar obliga să-i urmărească meciurile. I-au urat să piardă înaintea fiecărui meci de la Roland Garros și-au fost foarte scandalizați că nu le-a urmat prețioasele sfaturi și-a plecat acasă cu trofeul suprem.
🤓 V-am povestit mai demult de-o prea-minunată de la biroul din Paris. Nu ne e șefă (aleluia), dar din nefericire pentru noi e într-o poziție din care ne poate da directive. Și ne dă, frățiuer, nu se încurcă femeia cu howdoyoudo.
Problema e că pretențiile sale și coerența se află într-un permanent conflict. Iată, din ciclul ”dacă doriți să revedeți”, povestea veche. Așa, acum aveți o idee despre ce (sau cine) vorbim.
În urmă cu vreo două săptămâni mă informase că trebuie să completez o listă, una din cele 473472947219371 de liste de altfel (periodic, șefimea ne anunță că vor să ne degreveze de sarcinile administrative, pe de altă parte ne pun și tot pun în cârcă, cinci kile de consecvență), deci ”Greta, te voi suna ca să-ți explic cum trebuie să completezi lista” blablabla, nu m-a mai sunat și n-am suferit deloc pe chestia asta.
Ședințe, call-uri, patrujdemii de liste. Și vor să fim eficienți.
După ce-am terminat de ședințit, un coleg a postulat:
”Femeia e perfectă pentru job-ul ăsta, pentru că habar n-are ce face”.
După care ne-a aplicat decisiva: ”cu prima ocazie o s-o întreb: Cutărică, ce părere ai despre inteligență, tu fiind outsider-ă în această privință?”
Abia aștept să-l revăd. Și-n treacăt fie zis, nu știu cu ce să mă îmbrac.
În loc de încheiere: am ajuns la concluzia că înghețata albă Snickers ar trebui să fie scoasă în afara legii. Dixit.
2 comentarii:
Pe puncte, inainte sa ma duc la culcare:
1. Cred ca esti prea diplomata cu Pandelica. Poate ca nu intelege oùu' si atunci tre' explicat clar si concis ca daca nu respecta regulile il scalpeaza Uniunea Europeana
2. Esti prea diplomata si cu pseudosefa pariziana. Trimite-i un mail (ca sa ai o proba) in care ii spui ca astepti call-ul ei si intrucit nu vine nu ai cum sa produci lista.
3. Sper ca a fost asa cum te-ai asteptat concertul de la Berlin si ca ti-ai reincarcat bateriile.
Jual
1. Gând la gând, Jual! Astăzi am descoperit că Pandelică a ignorat total ce i-am scris joi, făcând cum l-a tăiat capul. Adică prost. I-am explicat în termeni ceva mai categorici și de data asta l-am luat și pe șeful lui în CC. Sper să-i bage ăla mințile-n cap, că eu în mod evident nu am reușit.
2. Între timp, tipa ne-a call-uit pe fiecare în parte. S-a dovedit că era o chestie cât se poate de banală și n-a înțeles nimeni de ce nu a făcut un call comun. Din meandrele individei...
3. La Berlin a fost minunat :) Încă zâmbesc ori de câte ori mi-aduc aminte... :)
Trimiteți un comentariu