Ceva din mama s-a întors la mine 🙂

 ... la figurat, desigur 🙂. 
Sau poate nu numai la figurat, după cum se va vedea. Oricum, e ceva care-mi umple sufletul de nostalgie și de drag. 

Cred că era prin 2003-2004 (mai probabil 2004) când mi-a dăruit un sistem audio compact - sau un boombox, cum mai este cunoscut. Nu era ceva din cale-afară de sofisticat, dar pentru mine era lumea întreagă și o bucurie enormă; pentru prima dată, aveam și eu unde să ascult CD-uri. Pentru casete mai avusesem casetofoane de-a lungul timpului, dar CD-uri n-aș fi avut unde asculta (motiv pentru care nici nu aveam). 
Și nu doar de asta m-a impresionat și-a însemnat atât de mult pentru mine, ci și pentru că știam că nu prea-și permite și că mi-l cumpărase din puținul ei. 

Mi-a ținut și de bucurie și de tristețe, și de bine și de amar. Dacă memoria nu mă trădează, la el am ascultat cel dintâi CD, dăruit de omul meu la prima noastră întâlnire. Două luni mai târziu, în excursie la Viena, mi-am cumpărat 3 CD-uri cu muzică vieneză de la shop-ul Palatului Schönbrunn. Și cât le-am mai ascultat, și cât m-am mai bucurat de ele. 
(Da, da, în retrospect știu: Schönbrunn e cam ultimul loc de unde să-ți cumperi muzică. Dar atât mă ducea mintea atunci și n-am regretat niciodată, deși în mod sigur prețul a fost sensibil mai ridicat decât într-un magazin specializat).
Colecția mea de CD-uri a crescut ulterior și multă, multă stare de bine mi-am aflat în muzică. În 2007 m-am căsătorit și mi-am urmat omul în Germania, iar aparatul l-am dus la Piatra Neamț. Ocazional mai asculta mama muzică sau radio. 

Anii au alunecat și nu m-am mai gândit la el. La începutul lui 2015 mama a plecat în eternitate, iar după mai puțin de doi ani a urmat-o și bunica. După moartea bunicii am vândut apartamentul și de când s-a întâmplat asta (se împlinesc anul viitor zece ani) nici n-am mai călcat pe strada unde se află blocul. N-am mai putut să mă apropii, din motive pe care nu-mi doresc să le evoc. 
Am strâns câteva cutii de amintiri și obiecte personale pe care le păstrez, dar sistemul audio nu se regăsea printre ele. Nu știu ce s-a întâmplat cu el, nu se mai afla în casă. Am o bănuială, dar e legat de ceva trist și care nu-și are locul aici. 
În tot cazul, aparatul dăruit de mama dispăruse. 
Și alți ani au alunecat. 

Cred că am mai menționat în treacăt, omul meu e audiofil; de-a lungul timpului și-a alcătuit o colecție impresionantă nu doar de scule muzicale din cele mai variate, de la vintage la ultima generație (casetofoane, pickup-uri, magnetofoane, walkman-uri, linie audio și boxe ultraperformante etc), ci și CD-uri, casete, viniluri și minidiscuri. E mereu interesat, citește, experimentează, înregistrează, e-n tot felul de grupuri dedicate, se uită pe eBay șamd. 
Și mie-mi place muzica bună, dar nu mă pot compara cu el. De fapt, în ultima vreme am ascultat tot mai puțin. 

În urmă cu vreo două săptămâni mi-a trimis un link de pe Kleinanzeigen.de (un portal pe care persoanele private vând tot felul de lucruri). 
L-am deschis și inima mi s-a scufundat pentru o clipă văzând ce era în poză.
- Ăsta e ca cel pe care mi l-a luat mama… de fapt, e identic. Îmi pare așa de rău că nu mai era în apartament... l-aș fi păstrat. 
- Bănuiesc că nu te-ar ajuta cu nimic ăsta, dacă aș încerca să-l cumpăr, a zis omul. 
- Ba da. Nu e același, dar e ca el. (....) De fapt, de ce mă gândesc, de ce mi-l doresc mai mult. 
- De asta ți-am și trimis link-ul. 

N-a fost să fie chiar aparatul din link, pentru că s-a dovedit că avea niște defecțiuni care-l făceau indezirabil; dar din fericire, nu era unicul de acest tip disponibil.

Când am venit azi acasă, pe măsuță mă aștepta ceva 😊. 

Este impecabil și identic cu cel pe care îl primisem de la mama. Acum, în timp ce scriu, ascult o casetă cu Gigliola Cinquetti. Trag din când în când cu ochiul la el și am un sentiment de bine, de drag, de duioșie, de căldură, de nostalgie, de... 🥰. 

Calitatea sunetului este una foarte bună. Aș fi putut să-mi cumpăr un model mult mai recent, cu display luminos și alte briz briz-uri, dar n-am vrut. Am unde asculta muzică la o calitate a sunetului absolut incredibilă oricând vreau, dar nu asta căutam acum și nu de asta mi l-am dorit. 

Am vrut să regăsesc ceva din mama. 
Am regăsit. Nu-mi vine să-mi mai iau ochii de la el. 
Și cred că, de undeva din necuprins, mama zâmbește în seara asta.
Mami... ❤️