Se încheie o nouă săptămână de lucru, în care am prestat cu râvnă. Printre altele, pentru că nu sunt milionară.
Păi cum aș putea să fiu, dacă nu beneficiez de suport? Ziceți și voi:
Într-una din zile săptămâna trecută sună telefonul. Un atelier din Köln, cu care lucrez frecvent.
- Buna ziua, draga Greta!
Huh? 😳 Nu pronunțase diacriticele, dar în afară de asta, vorbise într-o română impecabilă.
- M-am gândit să-ți fac ziua mai frumoasă, zice omul, revenind la germană.
Awww 🥰.
Bun, discutăm, lămurim ce era de lămurit.
- Și acum în încheiere, mai e ceva ce pot face pentru tine ca să-ți fac ziua și mai frumoasă?
- Hmm, da. Știi cumva numerele de la Loto?
(Tot în română):
- La revedere, draga Greta!
Ei, vedeți? De-aia nu sunt milionară, emoticon_mofluz.
Fie vorba-ntre noi, e un subiect la care mă gândesc uneori dimineața, în drum spre birou. Oare-cum-ar-fi-să?
La drept vorbind, sunt destul de sigură că n-aș renunța la serviciu, în primul rând pentru elementul de socializare și apoi, pentru că mi se pare sănătos să-ncerci să-ți păstrezi modul de viață, chiar dacă unele schimbări sunt firești.
Iată, se poate concluziona că debordez de înțelepciune. Așa stând lucrurile, pot să devin milionară, pot? 🫠
La drept vorbind, sunt destul de sigură că n-aș renunța la serviciu, în primul rând pentru elementul de socializare și apoi, pentru că mi se pare sănătos să-ncerci să-ți păstrezi modul de viață, chiar dacă unele schimbări sunt firești.
Iată, se poate concluziona că debordez de înțelepciune. Așa stând lucrurile, pot să devin milionară, pot? 🫠

Un comentariu:
Daca as câstiga o mare suma de bani, as cumpara mai multe apartamente si le-as administra. As face voluntariat. Dar nu mi-as pastra serviciul, pe de-o parte pentru ca inevitabil ar fi invidii din partea colegilor (si eu as fi invidioasa daca ar câstiga unul la loto) si pe de alta parte as lasa un loc de munca unei persoane care ar avea nevoie.
Jual
Trimiteți un comentariu