Viezurele revine

Vă mai aduceţi aminte de Viezurele corporatist? Eu aproape uitasem de el, dar reciproca nu s-a dovedit valabilă. După două zile de la deosebit de constructiva discuţie (not) pe care-am avut-o cu el, am stat de vorbă cu Musiu Şarl, căruia i-am prezentat situaţia şi soluţia pe care, mai mult sau mai puţin, o agreaserăm cu Viezurele. 

Omul a admis că da, e o problemă, dar când a auzit soluţia, care includea cuvântul "listă", numai că nu şi-a pus mâinile în cap. Urăşte visceral listele şi hârţogăria în general. "E pierdere de timp", zice, "mai ales că datele de care aveţi nevoie nu sunt salvate în sistem decât o jumătate de zi. Prea puţin timp pentru analize comparative şi identificarea erorii. Vă trimit zilele următoare un tehnician care să cerceteze, dacă poate face ceva, bine, dacă nu... asta e". 

Foarte mulţumim. Unu, că ne-a scăpat de liste şi doi, că nu se agaţă musai de problema asta, că numai de aşa ceva nu mai avem timp sau chef. Tehnician nu ne-a mai trimis, s-a luat cu altele, iar noi n-am vrut să-l batem la cap. În fond, nu e datoria noastră să-i amintim, dacă n-a mai făcut asta o fi avut vreun motiv. Apoi au venit valuri de muncă peste noi şi-am uitat de tot. 

Eh, dar Viezurele n-a uitat. Normal, el altceva n-are de făcut. Mai jos vă reproduc un fascinant dialog via E-Mail.

1) "Stimată Frau X,

în ce stadiu se află proiectul dumneavoastră? Aţi discutat cu Herr Cutare? La ce concluzie s-a ajuns? Vă rog să mă ţineţi la curent.

Cu stimă,

Herr Viezure."

Of, numai tu mai lipseai. 

2) "Stimate Herr Viezure,

da, am discutat cu Herr Cutare. Ideea listelor, despre care am vorbit la şedinţă, nu este aplicabilă, deoarece datele nu sunt salvate decât jumătate de zi în sistem şi nu ar fi timp pentru detectarea erorii. În consecinţă, va trimite pe cineva de la departamentul tehnic, care va analiza problema şi va decide dacă se poate soluţiona sau nu. Vă voi informa de îndată ce voi şti mai mult.

Cu stimă, 

Frau X".

După şedinţa avută în aprilie, credeam că nu mă mai poate surprinde nimic la individul ăsta. Mă înşelam.

3) "Stimată Frau X,

nu prea înţeleg mail-ul dumneavoastră. De ce nu veţi face liste??? Pe cine anume de la departamentul tehnic vă trimite? Când? Cât durează evaluarea tehnicianului? De ce nu urmaţi paşii prevăzuţi în protocolul şedinţei pe care-am avut-o împreună? Vă rog să mă informaţi urgent!

Cu stimă,

Herr Viezure".

Amice, eşti idiot, cum spunea nenea Iancu. 

4) "Stimate Herr Viezure,

motivul pentru care nu facem liste vi l-am explicat în mail-ul precedent. Încă nu ştiu care dintre tehnicieni se va ocupa, şi nici cât durează evaluarea pe care o va face. După cum v-am spus, vă voi ţine la curent de îndată ce voi avea informaţii noi. Cât despre paşii prevăzuţi în protocol, nu mi-aţi trimis niciun mail cu acest protocol, după cum aţi spus că veţi face.

Cu stimă,

Frau X".

Aş fi adăugat ".... prin urmare, nu am ce paşi să urmez", dar m-am gândit că aş fi obraznică. Deşi am dubii că şi-ar fi dat seama.

Acesta este stadiul actual. Probabil acum o să-mi trimită protocolul, după care o să mă întrebe, din nou, de ce nu urmez "paşii prevăzuţi" :)).

 

Chapeau bas, Simona!

Nu cred că sunt subiectivă (şi dacă da, cu siguranţă nu sunt singura) când spun că ieri o fi câştigat Maria Sharapova finala de la Roland Garros, dar cea care a învins a fost Simona Halep.

Nu mă pricep cine ştie ce la tenis, dar ochi să văd şi să citesc ce scriu analiştii, am. Am văzut ieri o Sharapova dezlănţuită, dar asta de frică, nu din entuziasmul de-a disputa o finală de Grand Slam. O Sharapova care, pe tabelă şi-n statistici, a câştigat. Dar asta nu numai datorită experienţei, ci şi tertipurilor absolut nesportive pe care nu doar că le-a folosit, ci a făcut abuz de ele: urletele, trasul de timp, păşitul mărunt, pauza neobişnuit de lungă de la vestiar, dinaintea setului decisiv. Pauză care-a dat deja naştere unor semne de întrebare, revin mai jos la subiectul ăsta.

Simona a fost strălucitoare. A luptat pe viaţă şi pe moarte, a revenit spectaculos, a tras de ea, a jucat fiecare minge ca şi cum ar fi depins viaţa ei de asta.  Şi, poate chiar mai important decât toate astea, a fost o adversară corectă. Fără şmecherii, fără şiretlicuri; n-a făcut altceva decât să joace tenis. Dacă Sharapova ar fi făcut la fel, cine ştie cum s-ar fi terminat partida....

Am convingerea că pentru Simona a fost doar prima finală din multe. Nu a fost doar o întâmplare că a ajuns până aici. Va veni şi clipa ei. Sper să-şi revină repede din punct de vedere psihic, pentru că Wimbledon-ul e aproape. 

Dincolo de imensul respect pentru Simona, pe care-am ajuns s-o îndrăgesc, mie nu-mi ies din cap trei întrebări:

1)  De ce i se permite Sharapovei să urle atât de tare? 

S-au efectuat măsurători şi s-a ajuns la concluzia că zbieretele ei au depăşit limita admisă în timpul unui joc de tenis. "În 2011, spre exemplu, Caroline Wozniacki a observat că cei mai mulţi jucători care ţipă au trecut pe la celebra Academie de tenis Nick Bolletierri şi i-a acuzat pe cei de acolo că fac asta doar ca să trişeze. WTA a purtat o discuţie cu cei de la Bolletierri, academia a făcut un studiu, iar un an mai târziu a anunţat că din punctul lor de vedere cei care ţipă sunt nu dau dovadă de sportivitate pentru că îi distrag pe adversari şi au avantaje. De aceea au propus ca cei care ţipă să fie pedepsiţi, pedepsele putând merge de la pierderea unui punct până la pierderea meciului" (sursa).

Aşadar.... de ce Sharapova nu a fost penalizată pentru zbieretele comparate cu zgomotul emis de un avion cu reacţie în timpul zborului?

2) De ce n-a fost penalizată pentru întârzierile dintre puncte?

Potrivit regulamentului, intervalul maxim admis între două puncte este de 20 de secunde. Sharapova a depăşit în mod repetat această limită, cu scopul evident de-a provoca întreruperi de joc şi a o scoate pe Simona din ritm. De ce arbitrul nu a reacţionat (decât în al 12-lea ceas, când oricum nu mai conta)?

3) Ce s-a întâmplat la vestiar în pauza dinaintea setului decisiv?

Teoretic, s-a dus să se schimbe. De cât timp ai nevoie pentru asta? Cinci-şase minute cu totul, că doar vestiarele nu erau la ieşirea din Paris şi nici nu se schimba în rochie de seară. Ea a stat zece minute, iar când a revenit, a atacat ultimul set plină de energie, mânca nori, nu altceva. Nu i s-o fi părut nimănui suspect? N-ar fi stricat un control doping, mă gândesc.

(Ok, admit că poate sunt paranoică, dar pauza nefiresc de lungă a fost remarcată de mai mulţi, eu doar speculez).

De punctul pierdut de Simona la 4-4, în setul al treilea (singurul şi cel mai important moment psihologic din tot meciul, moment când practic a pierdut finala) nici nu mai discut. Experţii sunt în unanimitate de acord că a fost o eroare crasă de arbitraj. Din imbecilitate sau din rea-voinţă, nu se ştie.

Este adevărat, istoria consemnează doar învingătorii. Dar dincolo de trofeu, statistici şi clasamentul WTA, Sharapova a obţinut o victorie à la Pirus, care va arunca pentru totdeauna o umbră peste finala de ieri.

Întrebări random

De scris aş fi scris, energie pentru postări complexe n-am, dar pornind de la o postare a Tomatei am ajuns la un chestionar simpatic, din care am spicuit 27 de întrebări. De ce tocmai 27? E unul dintre numerele mele preferate. 

1. Îţi place brânza cu mucegai?

Am vrut să mănânc în Franţa, acum 2 ani. Numai cât am adulmecat-o şi m-a cuprins o mare dorinţă de-a mă răsti la pantofi. Never. (Cum or putea unii să mănânce aşa ceva cu plăcere, aia aş vrea să ştiu).

2. Posezi vreo armă?

Tigaia. 

2. Ai emoţii înaintea unui control medical?
Am avut în martie, iar înainte de asta..... acum vreo 20 de ani, cred. Sunt destul de relaxată în chestiuni care ţin de sănătate, dacă e vorba de mine. Training serios şi dosar stufos (rima e întâmplătoare).

4. Ce părere ai despre hot dogs?

De evitat, ştiind că nu-s tocmai din cale-afară de sănătoşi, dar mă întorc din când în când la ei, ca la o plăcere vinovată.

5.  Filmul preferat de Crăciun?
Nu prea mă dau în vânt după filmele de genul ăsta - fapt cu atât mai curios cu cât Crăciunul îmi place. Dar parcă prea sunt toate croite pe acelaşi calapod. Dacă ar fi să numesc totuşi un film, aş alege "Singur acasă".

6. Ce preferi să bei dimineaţa?

Cafea, cafea, cafea. Uneori, în weekend, suc de portocale. Dar în niciun caz înainte de cafea, cafea, cafea.

7. Poţi face flotări?

Bănuiesc c-aş izbuti vreo patru-cinci, dar vorba filozofului.... ce rost are?

8. Care este bijuteria preferată?

În afară de verighetă şi inelul de logodnă, îmi sunt foarte dragi un pandativ cu perlă şi o pereche de cercei primiţi de la cumnata mea.

9. Hobby-ul preferat?

(Cam pleonastică formularea... cum vine asta, hobby preferat? Mă rog, trecem peste). Cititul, serialele, Beethoven, Mozart, muzica lui Zubin.

10. Menţionează 3 gânduri care-ţi trec acum prin cap.

Abia aştept să mă umflu de somn, oare cu ce să mă îmbrac mâine, să nu uit să ud florile înainte să mă culc.

11. Numeşte 3 băuturi pe care le consumi cu regularitate. 

Cafea, apă minerală, Dr. Pepper.

12. Dum da dum dummmm - ce-i asta?

Depinde de context. Ar putea fi Musiu Şarl la telefon, administratorul nostru tunzând iarba sâmbătă dimineaţa la ora 8 (chestia asta ar trebui scoasă în afara legii), yours truly pe tocuri de 10 şi lista poate continua. 

13. Cum ai început noul an?

Cu un vis. 

14. Unde ţi-ai dori să mergi?

La Taj Mahal. O s-o fac într-o bună zi.

15. Ce culoare are bluza pe care o porţi acum?

Albă, cu un decolteu în formă de V de culoare roşie. E bluză de pijama, actually.

16. Ştii să fluieri?

Nu, niciodată n-am fost în stare. Şi nici să fac baloane de gumă.

17. Culoarea preferată?

Roşu.

18. Ce cânţi sub duş?

De cele mai multe ori arii de operă (nu încercaţi să vă imaginaţi), sau melodiile ABBA.

19. Nume de fată preferat.

Alexandra.

20. Nume de băiat preferat.

Luca.

21. Ce ai acum în buzunar?

Câteva monede.

22. Cea mai urâtă rană pe care-ai avut-o în copilărie?

Un coleg m-a tăiat, accidental, pe dosul palmei. Îşi ascuţea creionul cu un briceag şi-am întins mâna să-i dau ceva fără să mă uit ce face. Nici el n-a căscat ochii, rezultat - o tăietură prin care-mi vedeam osul. Două copci şi vreo săptămână în care n-am scris teme şi n-am luat notiţe la şcoală (era mâna dreaptă).

23. Îţi place unde locuieşti?

Hmm, nu prea. Visez la un oraş mare. Ideal, Köln, de care m-am îndrăgostit la prima vizită, acum aproape nouă ani. 

24. Îi sfârâie cuiva călcâiele după tine?

Dacă da, n-am băgat de seamă.

25. Care sunt bomboanele preferate?

Raffaello, amore mio!

26. Ce urăşti în momentul ăsta?
Trezitul la ora 4:15. E inuman, for Pete's sake.

27. Care e cel mai gălăgios prieten al tău?
Cine e cu musca pe căciulă, mâna sus :D

Ce mai fac

• Lucrez de la ora 6, câte 9 ore. Uitasem ce mişto e să te trezeşti la ora 4:15. Poetic, vă spun.

• L-am tot încondeiat pe nefericitul Memo, dar azi mi-a venit şi mie rândul. Nici nu vreau să-mi închipui ce gânduri i-or fi trecut prin minte stoicului coleg de la Help Desk (unul nou, foarte de treabă, eficient şi - amănunt esenţial - răbdător), care m-a consiliat la telefon, în privinţa unei imprimante al cărei IP se schimbase în mod doar parţial elucidat şi nu mai puteam printa anumite date din sistem. Hai să spunem că, după ce l-am asigurat în repetate rânduri că pe priză nu e trecută nicio serie ("tipul ăsta-i cu sorcova, unde-a pomenit el prize cu serie?!"), am percutat - într-un târziu - că se referea la router. D'ohhhh! "Ştii ce e mai rău decât să-ncerci să-i explici unei femei chestii d-astea?", am mormăit, după ce i-am dictat seria de care avea nevoie. "Ce?", s-a hlizit el. "Să fie blondă".

• Mi-am comandat volumul al treilea din seria "Bridget Jones". Am aşa o senzaţie că nici Bridget n-ar fi din cale-afară de iscusită în chestiuni legate de imprimante cu personalitate, care-şi schimbă de nebune IP-ul.

• Următoarele trei săptămâni vor fi cam iureş. Asta pentru că: 1) avem mult de lucru şi 2) sunt singură pe plantaţie. As in, singură. Insipida e la alt departament, iar Carolin nu mai e în departamentul nostru. O chestiune pricinuită parţial de conjunctură, parţial de alte aspecte organizatorice. Aşa încât, sunt pe baricade. 

Nu ştiu exact prin ce conexiune mi-am adus aminte de bancul cu Ştefan cel Mare şi biscuiţii ("biscuiţi, boierii mei! Biscuim, Măria Ta!").

Aşa, deci eu v-am zis ce mai fac. Voi?

Guess who? :)