miercuri, 18 august 2010

Experiente locative (V): vrajitoarea bataioasa

Se pare ca avusesem parte de prea multa normalitate, asa incat era timpul pentru o noua aventura memorabila. Printr-o recomandare, am ajuns la o babette care locuia intr-un apartament de doua camere, nedecomandate, intr-o zona centrala. Nu-mi prea convenea, dar situatia in care ma aflam era cam disperata, in sensul ca eram fortata sa ma mut cat mai repede pentru a face loc chinezului de care va povesteam. Iar babette parea sa fie ok, macar in linii mari. Vai de capul lor de aparente, ca inselatoare s-au mai dovedit a fi…

Asa incat am chemat-o pe maica-mea sa ma ajute la impachetat si, dupa ce-am convenit la telefon cu babette ca apar sambata in jurul pranzului sa ma instalez, ne-am apucat, iarasi, de bagaje. Speram ca la lasarea serii voi fi deja instalata.

Un amic s-a oferit sa ma ajute cu transportul in acest anevoios proces, asa incat am incarcat in Logan-ul sau cantitatea mea terifianta de bagaje, saci de plastic, pungi, genti si pungulite si ne-am pornit spre baba. Am gasit-o pe holul blocului, certandu-se amarnic cu un vecin. Noi am ajuns chiar cand urla la el: “Iti torn apa fierbine in cap, animalule!". Incurajatoare auspicii. Intrand in apartament, ne-a pus sa ne descaltam si am facut cunostinta cu fiul ei, care venise sa “asiste” si care, privindu-ma de sus, a inceput in forta: "Domnisoara, nu te muti asa, cu una cu doua... Noi vrem sa fim in legalitate! Luni mergi la notariat si inchei un contract legal, prin care te obligi sa ai grija de mama, sa-i gatesti si sa-i faci curatenie. Daca vine cineva sa ne intrebe, noi sa avem contract la mana! Nu se discuta altfel!". Eu am inghetat cand l-am auzit. Babette (care, in paranteza fie spus, era in colanti si un maieu mulat, fardata strident si cu parul prin in varful capului - semana perfect cu o vrajitoare si tot ce-i mai lipsea era coada de matura), a inceput sa grohaie ascutit sa nu facem deranj, ea e femeie bolnava, operata, etc. Am depus bagajele in camera si am coborat toti trei, ametiti. Dupa ce am mai sporovait nitel cu amicul, care nu vedea deloc perspective roz pentru mine in noua locuinta, el a plecat, iar eu cu maica-mea am tras aer in piept si ne-am intors in cuibul vrajitoarei.

Cotoroanta, dupa ce ne-a descaltat si ne-a pus in vedere ca "la ea in casa se respecta niste reguli!”, a inceput sa ne relateze, cu lux de amanunte, cum l-a batut ea pe porcul de vecin de la etajul inferior, care a incercat sa o violeze (o vizitase sub un oarecare pretext, zise baba, sufocandu-se de indignare) si ca, dupa ce l-a batut bine cu un baston (pe care mi l-a si aratat, in caz ca mai aveam dubii), a trantit o oala de apa pe el (el a avut bunul simt sa lesine) si i-a zis: "Iesi afara, nenorocitule! Eu sunt femeie serioasa si de zeci de ani traiesc fara barbat!". Se vede, m-am gandit eu. Acestea fiind zise, m-a informat ca ea a lucrat cu detasamentele de infanterie, vanatori de munte, puscasi, parasutisti si alte grade pe care nu le mai retin. Pacatele mele, unde nimerisem...

Dupa o jumatate de ora de relatari despre violul neconsumat, nora ei ticaloasa, feciorul hartuit de nora ticaloasa, nepotul "inalt ca bradul" si diverse vecine cu care nu mai are relatii pentru ca sotii lor s-au dat la ea (nu se stie daca si aia au incercat sa o violeze si daca i-a batut si pe ei cu bastonul, din spirit civic si instinct de conservare), am trecut la discutii serioase. Am aflat ce am si ce nu am voie: muzica in surdina, intre orele 14-16 nu am voie sa misc ("se odihneste lumea!"), cand fac curatenie trebuie ca franjurile covorului sa fie aliniate perfect, la milimetru, firimiturile ramase de la masa se scutura peste balcon obligatoriu… Deja mi se invartea capul. Dar nu aflasem totul: "Luni vreau chiria in avans pe cel putin doua luni, nu ma intereseaza, te imprumuti!". Dupa care a precizat ca i-a spus fiului ei ca nu mai este necesar sa vina sa o ajute la curatenie, pentru ca "acum mi-am luat fetita, care sa ma ajute si sa-mi faca piata". Hait!

N-o mai lungesc. Am coborat cu maica-mea la o tigara si am hotarat: nu raman acolo, orice-ar fi. Moral vorbind, ar fi fost sinucidere curata. Am discutat cu gazda la care locuiam (inca), mi-a dat un ragaz de cateva zile si in aceeasi dupa-amiaza ne-am intors in cuibul cotoroantei ca sa-mi iau bagajele. Vrajitoarea n-a protestat, a zis insa ca nu ne permite (poftim?) sa depozitam bagajele pe holul blocului si sa le caram in etape (nu le puteam lua pe toate o data), fiindca "afla vecinii". Aia care au incercat sa o violeze, probabil... "Sunteti in casa mea si faceti ce spun eu!". Auzind-o, mi-a sarit nitel mustarul si i-am replicat: "Va rog sa ma scuzati, dar nu mai suntem in casa dumneavoastra, ci pe holul blocului, care apartine statului". La care lighioana bipeda se ratoi: “Gura, nu comentati, va rog!". N-am mai zis nimic, ma gandeam ca ne paste si pe noi vreo apa fiarta sau bastonul...

Afara, miraculos, am gasit imediat un taxi chiar in fata blocului si am revenit cu tot calabalacul la gazda. De la care m-am mutat dupa cateva zile la o matusa, fara sa stiu ca incepeau cateva luni de “arest la domiciliu”…

2 comentarii:

Carmen spunea...

Am muriiiiit....
Eu credeam ca numai eu nimeream scelerati, cand imi cautam gazde.Dar asta e totala!
Esti mortala!
Te mai caut :D

Greta spunea...

Da, Carmen, babeta asta a doborat orice record :D
Mai poftim pe la noi :P