Luni. Ora 6:45 *.
Ma infofolesc pe indelete, avand ca punct de reper "sa se vada varful nasului si sa disting pe unde calc" si ies. Se ingana ziua cu noaptea. In clipa in care pasesc afara, ma inteapa o mie de ace in fata si alte o mie in nas si gat, dupa cea dintai inspiratie. Deja imi clantanesc dintii.
Masina, din gri, a devenit peste noapte alburie: e acoperita cu un strat grosut de gheata si are un aspect atat de friguros, incat iti trebuie ceva curaj sa patrunzi in ea. Pornesc motorul, dau drumul la caldura, termometrul de bord imi indica -23.0 grade Celsius. Reflectez ca n-am experimentat niciodata un asemenea ger (pana azi, "maxima" mea fusese -16. De-a dreptul alintatura, cuget acuma).
Mainile deja au inghetat in manusile neputincioase. Insfac voiniceste racleta si ma apuc sa rad geamurile: toate lateralele si luneta (pentru parbriz folosim o copertina). Hmm, nu merge chiar usor, stratul e gros si inghetat bocna. Incepe sa ma doara bratul (dar degetele ingheata, culmea, tot mai mult). Apuc racleta cu amandoua mainile si da-i si lupta. Pana termin nu-mi mai simt degetele de la maini, iar picioarele au inghetat pana la glezne.
Plec de pe loc, renuntand la ideea de a pune muzica, asa cum obisnuiesc. Mi-e prea frig, efortul de a razui geamurile m-a secat deja de puteri, am senzatia ca respir turturi, numai de muzica nu-mi mai arde. Motorul se incalzeste greu (inclusiv ca urmare-a faptului ca nu merg pe autostrada, deci nu prind viteza prea mare). Strang convulsiv volanul cu mainile inmanusate. Persista sentimentul absolut stupid ca nu pot tine volanul ca lumea din cauza manusilor, dar in ruptul capului n-as renunta la ele.
Dupa vreo jumatate de ora, motorul incepe timid sa incalzeasca, iar atmosfera din masina devine ceva mai suportabila. Asta aduce insa cu sine inceperea dezghetului. Meu. Care doare. Degetele in care incepe din nou sa circule sangele dor atat de tare, incat ma trezesc gemand in timp ce schimb vitezele. Cum ar zice House: pathetic.
Ora 7:50: am ajuns la serviciu. A iesit soarele. Parchez si reflectez ca s-a incalzit: sunt -22,5 grade. Ce vreti, domn'le? E mai cald decat cand am plecat de-acasa :D
Ma indrept spre intrare, pasind ca pe oua. Picioarele nu s-au dezghetat. In cei 100 de metri pe care-i am de parcurs, ingheata si mainile la loc. Doua ore mai tarziu, degetele de la maini sunt tot galbene.
Ora 16:45: gata ziua de munca. Parcurg distanta pana la masina in pas sprinten. Afara e aproape confortabil. Masina nu are nici pic de gheata pe ea. Nicio mirare: sunt -13 grade. In comparatie cu azi dimineata, casca matele de cald, vorba ceea.
Va rog sa-mi amintiti de asta la vara, cand am sa ma jelesc (tot aici) ca mor de cald si e sufocant si arde soarele si frige samd samd :D
*de la inceputul anului, lucram in alt sistem de schimburi: schimbul 1 de la 8:00 la 16:45 si schimbul 2, de la 12:00 la 20:45. E mult mai uman asa, chiar daca-ti ramane si mai putin din zi decat inainte. Cel putin, odihna e odihna.
Postări
2 comentarii:
Of, aici au fost si -16 grade, dar asa frig n-am experimentat. Turturi am facut oricum. Si eu care ma plangeam (noroc ca n-am apucat s-o fac prea mult) ca numai ieri am dat zapada de pe masina de cinci ori. Doar prima oara a fost mai complicat, pe urma a mers...ca pe gheata :))Mie mi s-a intamplat ceva si mai amuzant, pentru ca strabat o mare portiune pe jos, mi-au inghetat castile-n urechi, cu tot cu urechi:)) se-ntepenise firul ala, ca parca aveam sarma.
Habarnam, asta n-am bifat-o :)) Sa inghete castile, adica. Trebueie sa fie intr-un fel... ca si cum ai 2 turturi rotunzi in urechi. Cred.
Altfel, mda, ieri am omologat un record pe care sper sa nu-l dobor prea curand. Preferabil, niciodata :D
Trimiteți un comentariu